Am fost copil inainte si putin dupa ’89, scrie Vivi Floricica, intr-un articol publicat pe totuldespremame.ro. Nu ca as fi crescut atat de repede, dar, cand zic “copil”, ma refer la acel copil care crede cu ardoare in existenta lui Mos Craciun. Auzeam pe la copiii din grupul meu cum ca Mos Craciun ar fi mama si tata, dar n-aveam cum sa-i cred: ce legatura aveau ai mei cu Mosul? In plus, mie mi-era cam mila de el: auzisem de la fratele meu cum ca ar fi atat de batran incat orice e posibil pana la anul: “Ala e batran, sigur moare pana la anu’!”
Tocmai de aceea i-am iertat faptul ca avea niste gusturi incredibil de proaste cand venea vorba de cadouri, iar asta se intampla numai in cazul meu. Ceilalti copii primeau lucruri dragute, uneori chiar ce i-au scris in scrisoare. In felul asta mi-am dat seama ca stie si ca vede sa citeasca – ajunsesem sa fiu convinsa ca nu citeste scrisorile. In fine, mai era o varianta: scrisorile mele nu ajungeau si atunci imi aducea ce-l taia pe el capul, lucru care m-a facut sa traiesc mult timp cu impresia ca e senil. Iata ce cadouri imi lasa mie sub brad:
Un bibelou
Stiti pestele acela de sticla, alb-albastru, un simbol al feng shui-ului comunist? Ei bine, pe ala! Pe ala mi l-a adus mie Mos Craciun! Si ce sa credeti: m-am bucurat nespus. Pai cum sa nu te bucuri cand primesti ceva de la Mos? Mama mi l-a luat imediat cu grija si l-a asezat la loc de cinste pe televizor, pe mileul cel nou, unde se afla si azi. Copiilor, a doua zi, le-am descris un peste magic care ma poate face invizibila si cu care pot sa calatoresc oriunde, numai in timpul noptii (nu le puteam spune ca fac calatorii ziua pentru ca ma vedeau prin curte).
Alt bibelou
Dupa ce a vazut batranul ca mi-a placut pestele, ce s-a gandit el? Anul asta o sa-i aduc un porc. Si asa am primit si pusculita-porc. Il stiti? Porcusorul acela bucalat, cu floricele. A avut aceeasi soarta ca si pestele, dar nu pe televizor si nu pe un mileu nou, dar tot expus a fost si este si azi. Problema mea a fost legata de copii. Daca pestele, cu un an inainte, era magic si ma ajuta sa fac diverse lucruri, pe porcul asta mi-era imposibil sa-l investesc cu magie. Era, totusi, un porc. Oricat as fi incercat eu sa-i dau farmec, mentalul colectiv n-a gustat…
Izmene
Dupa ce a epuizat obiectele feng shui aducatoare de prosperitate, succes, deci magice, Mos Craciun m-a simtit ca sunt cam nemultumita, asa ca a scos artileria grea. Mi-a adus izmene. Nu va ganditi la ceva dragut, ca pentru fetite. Mi-a adus niste izmene baietesti, albastre, groase. Bune, nimic de zis, dar imaginati-va cum le-am povestit eu copiilor ce mi-a adus Mos Craciun. Daca pana atunci nu le puteam arata cadourile pentru ca erau prea magice ca sa fie scoase din casa, la izmene ce magie sa gasesc? Le-am upgradat eu, spunandu-le ca total rezistente la ger, ba chiar le-am spus ca sunt impermeabile si au un sistem care le face sa produca singure caldura.
Un calculator fara baterie
A fost anul in care s-a intrecut pe el. Mi-a adus un calculator de birou alb, dragut, pe care scria ceva cu verde. Aveam sa descopar mai tarziu, cand m-au luat ei mei la ei la serviciu (erau asistenti de laborator), ca exista o gama de produse cu scrisul acela verde. In fine, eu aveam calculatorul. Nici n-am stiut ce e cand l-am gasit sub brad. Noroc ca fratele meu era mai priceput si a sarit imediat in ajutor. Cand sa-mi explice cum functioneaza, si-a dat seama ca nu merge si s-a dus repede la tata: “S-a terminat bateria la asta si nici nu l-am folosit mult!”
Aveam sa aflu peste ani ca, de fapt, calculatorul fusese adus de tata de la serviciu pentru el. Oricum, degeaba l-a avut ca n-a facut nimic cu el. Eu, in schimb, am devenit, alaturi de calculator, vedeta scolii.
A fost o usurare cand am aflat ca parintii sunt Mos Craciun si am incetat sa mai primesc te miri ce cadouri. Ai mei au continuat sa lase ceva noaptea, dar se rezumau la dulciuri.
Acum e randul vostru: Mosul era mai inspirat la voi?
Comentarii articol (0)