Ce trebuie sa stim despre rubeola

Confundata multa vreme cu rujeola, rubeola a fost descrisa pentru prima data ca fiind o boala distincta de doi medici germani (Bergen in 1752 si Orlow in 1758). De aici si denumirea de “pojar german” cu care a circulat in literatura de specialitate si mai continua s-o faca in popor.

Orginea sa virala a fost presupusa in 1914 de catre un medic american, urmand ca la 14 ani distanta doi cercetatori japonezi sa demonstreze ca acesta a avut dreptate. Insa de-abia in 1962 virusul vinovat de aparitia bolii a fost izolat si identificat. I s-a spus Rubivirus. Original, nu?

Cum se transmite rubeola?

Foarte usor, pe calea aerului, prin picaturi de secretie nazofaringiana raspandite de bolnav in timpul stranutului, tusei, rasului sau conversatiei. Atunci cand contactul cu persoana contagioasa este prelungit si repetat, “transferul” se face cu o eficienta de circa 95%. In cazul unui singur contact scurt, riscul de a lua virusul e de vreo 20%. O veste buna in legatura cu acest virus e ca transmiterea prin obiecte si maini recent contaminate este putin probabila, deoarece rezistenta lui in mediu este redusa. Din pricina acestor caracterisitici, transmiterea virusului rubeolic are loc de obicei in familii si colectivitati de prescolari sau scolari.

In ceea ce priveste grupul de varsta cel mai fecvent afectat, datele s-au schimbat mult ca urmare utilizarii pe scara larga a vaccinarii antirubeolice.

Astfel, daca inainte de introducerea vaccinului varful incidentei se inregistra la copiii cu varsta de 5-9 ani (rubeola afecta pana la 95% dintre copii inainte de adolescenta), acum acest varf a trecut la adolescentii care nu au fost vaccinati. Daca ar fi sa vorbim despre un asa-numit “sezon al rubeolei”, acesta este relativ scurt, limitandu-se la perioada de sfarsit a iernii si inceputul primaverii. Sensibil la caldura, virusul bate in retragere pe masura ce se apropie vara.

Cat timp e contagios un copil cu rubeola?

Virusul se raspandeste in tacere, in sensul ca se duce nestingherit si la altii inainte de a fi deconspirat de simptome. Practic, perioada de contagiune incepe cu aproximativ o sapamana inainte de aparitia eruptiei si dureaza alte 14 zile dupa debutul acesteia. Au fost insa cazuri in care virusul a fost identificat in organism si la trei saptamani dupa aparitia eruptiei.

Cei mai contagiosi sunt sugarii cu rubeola congenitala evolutiva. Ei imprastie boala timp indelungat (6 – 18 luni), in ciuda titrului mare de anticorpi neutralizanti; un fenomen enigmatic care nu a fost inca elucidat. In rubeola congenitala, eliminarea virusului este de pana la 1000 de ori mai intensa decat la copiii care au contractat infectia dupa nastere.

Ce simptome are rubeola?

Un procent de 30-50% din infectii evolueaza inaparent, astfel incat multi parinti nici nu-si dau seama de ceea ce se intampla. In rest, in perioada de invazie, care dureaza in medie 2-3 zile,  simptomatologia duce cu gandul la o simpla infectie respiratorie, cuprinzand:

• febra in general usoara (38-38,5C);
• cefalee (dureri de cap);
• indispozitie, iritabilitate si oboseala
• dureri de gat cu refuz al alimentatiei;
• secretii nazale apoase, tuse.

In perioada de stare, avem doua semne evidente:

• eruptia, reprezentata de pete de culoare roz, de diferite dimensiuni, rotunde sau ovalare, care nu se unesc intre ele decat in situatii rare, cand sunt foarte numeroase; aceasta debuteaza la nivelul fetei (prima data pe frunte si in spatele urechilor), iar apoi se extinde progresiv pe trunchi (este foarte accentuata) si membre (este mai difuza si greu de observat); eruptia poate sa dispara in decurs de cateva ore, insa de cele mai multe ori persista 2-3 zile, rar 5 zile, petele disparand in ordinea in care au aparut;
• inflamarea ganglionilor retroauriculari (situati in spatele urechilor), laterocervicali (partile laterale ale gatului) si occipitali (in partea posterioara ºi inferioara a craniului), acestia din urma fiind cei mai sugestivi pentru diagnosticul de rubeola; cresterea in dimensiuni a ganglionilor, care astfel devin mobili si usor durerosi, incepe cu 4-10 zile inainte de aparitia eruptiei si poate tine 2-4, uneori chiar 6 saptamani, fiind considerata “primul si ultimul semn al bolii”.

Atentie! De obicei, dupa aparitia eruptiei, febra dispare, iar simptomele se amelioreaza de la o zi la alta.

Cum se trateaza rubeola?

Deoarece este o infectie virala, rubeola nu se trateaza cu antibiotice sau alte medicamente. De regula, boala trece de la sine, doar cu ingrijire pentru usurarea simptomelor, acolo unde este cazul. Hidratarea, fructele proaspete si supele usoare de legume sunt de mare ajutor.

Dat fiind caraterul contagios, se impune izolarea copilului la domiciliu, pentru 7-10 zile.

In ceea ce priveste prevenirea, vaccinarea este singura masura profilactica. Prima doza se recomanda a fi administrata la varsta de 1 an impreuna cu vaccinarea antirujeolica si antioreion (ROR); rapelul (revaccinarea) se efectueaza in campanii scolare in clasa I-a, iar in clasa a VIII-a se revaccineaza doar fetele.

Complicatiile rubeolei sunt majore in sarcina

Uneori, rubeola poate evolua cu pneumonie, otita, diaree sau encefalita (1 din 1000 de bolnavi sufera de aceasta complicatie). Insa cele mai grave si mai de temut complicatii ale infectiei cu virusul rubeolei sunt cele care se produc in timpul sarcinii.

Daca rubeola apare in primul trimestru de sarcina (perioada in care se formeaza organele fatului), boala determina in 20-40% dintre cazuri aparitia rubeolei congenitale manifestata prin: avort spontan, malformatii, care afecteaza cel mai frecvent inima, ochii, urechile ºi oasele precum ºi boala congenitala cronica evolutiva caracterizata prin: prezenta purpurei trombocitopenice (puncte mici, roºii care nu dispar la apasare), anemiei, afectarea splinei, ficatului, oaselor, inimii ºi sistemului nervos.