Criminalitatea gulerelor albe: De ce fura managerii?

Infractionalitatea reprezinta un comportament strategic caracterizat de preocuparea pentru interesele personale, indiferenta fata de interesul public, comportament ce implica risc si solicita aptitudini si planificare. Orice comportament infractional presupune folosirea fortei, a fraudei sau a furtului in scopul obtinerii de resurse materiale, simbolice sau hedonistice.

Comportamentul infractional in randul managerilor este rezultatul unui proces sistematic ce implica interactiuni complexe intre factorii individuali, socio-culturali si de mediu. Altfel spus, atributele psihologice, emotionale si intelectuale ale managerilor, precum si comportamentul acestora sunt puternic influentate de procesele psihice congenitale, precum si de interactiunile cu mediul de lucru, cu oameni, grupuri si institutii.

Criminalitatea gulerelor albe nu difera de cea savarsita de alte categorii infractionale

Criminalitatea gulerelor albe ("White collar criminality") este denumirea data totalitatii infractiunilor savarsite de persoane care ocupa pozitii inalte in lumea de afaceri si in aparatul de stat si care folosesc pozitia si influenta lor politica si economica in scopuri infractionale.

Infractionalitatea se savarseste prin ignorarea si prin interpretarea falsa a legii, facandu-se o confuzie voita intre limitele licitului si ale ilicitului, uneori, profitandu-se de ambiguitatea unor legi.

Pana in momentul in care criminologul american Edwin Sutherland (n.red. - conform Britannica.com, Sutherland a trait intre 1883 si 1950, editia princeps a lucrarii sale de capai, "Criminology", aparand in 1924) a evocat criminalitatea "gulerelor albe", doar saracia era privita ca factor criminogen. Criminologul defineste criminalitatea "gulerelor albe" ca fiind o infractionalitate savarsita de persoane socialmente respectabile. 

Din punct de vedere juridico-penal, criminalitatea "gulerelor albe" nu difera de cea savarsita de alte categorii infractionale, in schimb, beneficiaza de o indulgenta generalizata, determinata atat de pozitia sociala a infractorilor din aceasta categorie, cat si de modalitatile rafinate prin care ei realizeaza faptele antisociale.

In plus, factorii criminogeni obisnuiti (lipsa de instruire, nivel de trai, familie etc.) nu joaca un rol specific in etiologia infractiunilor comise de aceste persoane, determinanta fiind structura personalitatii lor, precum si mediul de lucru.

De asemenea, interesant de remarcat este ca vasta majoritate a managerilor ce comit infractiuni din sfera criminalitatii gulerelor albe sunt barbati. Mai exact, statistica, bazata pe cazurile semnalate de mijloacele de informare in masa arata ca doar 8% dintre acesti infractori sunt femei.

Exista doua tipuri de infractiuni diferite in companii

Literatura de specialitate a conturat o categorie aparte ce vizeaza criminalitatea in randul managerilor marilor corporatii, anume criminalitatea corporatista. Acest tip de criminalitate descrie infractiunile managerilor savarsite in beneficiul organizatiilor din care fac parte, avand drept scop profitabilitatea afacerii. Unii autori argumenteaza faptul ca infractionalitatea corporatista este rationalizata drept comportament acceptabil, pentru ca are drept scop depasirea dificultatilor financiare.

Astfel, trebuie indicata diferenta importanta intre infractiunile comise la ENRON de catre Andrew Fastow, care a urmarit sa se imbogateasca in detrimentul corporatiei, si cele comise de catre Kenneth Lay si Jeffrey Skylling, al caror scop a fost imbogatirea societatii, beneficiile lor rezultand indirect, via cresterii pretului actiunilor.

Activitatea infractionala desfasurata in scopul imbogatirii proprii a fost descrisa prin teoria auto-controlului: cu cat este mai scazut auto-controlul unui individ, cu atat este mai probabila implicarea sa in demersuri infractionale. Auto-controlul scazut este definit in termeni de impulsivitate, egocentrism, asumare de riscuri, tendinte comportamentale ce reprezinta de fapt cerinte in randul managerilor.

Teoria obedientei explica comportamentul infractorilor "discipoli"

O categorie aparte a managerilor implicati in criminalitatea gulerelor albe o reprezinta categoria infractorilor "discipoli", denumiti in literatura de specialitate criminal followers.

Acesti manageri nu initiaza activitatea infractionala, sunt indivizi non-asertivi, cu psihic slab, ce treneaza in urma altora inclusiv in ceea ce priveste comportamentul infractional.

Infractorii discipoli sunt cel mai adesea managerii subordonati ce pot fi convinsi de corectitudinea cauzei lor, intrucat urmeaza un lider pe care il respecta, pot fi naivi si inconstienti de valentele faptelor proprii sau sunt pur si simplu captivati de carisma unui superior caruia ii sunt loiali.

Liderii utilizeaza diferite tipare comportamentale, actiuni si practici directionate catre "discipoli", in scopul de a le obtine cooperarea. Intimidarea si hartuirea de catre superior reprezinta o practica relatata in mod constant in multe societati multinationale, fiind practicate in mod deliberat in scopul de a cauza umilinta, ofensa si disconfort. 

Teoria obedientei explica comportamentul discipolilor, fiind formulata in stransa legatura cu triunghiul criminalitatii gulerelor albe, compus din presiune, rationalizare si oportunitate. Aceasta teorie explica presiunea si rationalizarea ce motiveaza managerii in comiterea de infractiuni si descrie posibilitatea ca managerii sa adopte un comportament in conflict cu valorile proprii, justificand acest fapt prin plasarea intregii responsabilitati catre superior.

Aptitudiniile liderilor lumii de afaceri, manifestari ale psihopatiei  

Absenta emotiilor in procesul decizional, concentrarea obiectiva asupra consecintelor, logica rece si calculata reprezinta, la o prima vedere, aptitudini ale liderilor lumii de afaceri. Aceste trasaturi sunt insa larg citate in literatura de specialitate drept manifestari ale psihopatiei.

O serii de studii recente tind sa intareasca ideea ca amalgamul de trasaturi megalomaniace ce caracterizeaza mintea psihopatilor este, de fapt, o ruda apropiata a setului de aptitudini cel mai consistent recompensat de capitalism. Comparatii intre profilele psihologice ale managerilor de varf cu cele ale infractorilor institutionalizati releva recurenta unor atribute precum sarmul superficial, egocentrismul, independenta, empatia redusa, intalnite atat in inchisori de maxima securitate, cat si in salile de conferinte.

Criminologii lucreaza cu ipoteza ca o serie de factori determina o persoana sa comita o infractiune, motivatia de la momentul respectiv fiind rezultatul interactiunii dintre factorii biologici si socio-culturali cu oportunitatea, respingand teza conform careia un singur factor constitutiv, natura infractionala, explica comportamentul infractional, cu atat mai putin in ceea ce priveste infractionalitatea in randul decidentilor mediului de afaceri.

Trebuie precizat faptul ca dificultatea clasificarii factorilor criminogeni rezulta din variabilitatea acestora si din faptul ca fenomenul infractional este un rezultat al actiunii lor conjugate. Cuantificarea precisa a rolului fiecaruia reprezinta aproape o imposibilitate stiintifica. Din acest motiv, abordarea individuala a factorilor criminogeni - in general, evitata in literatura de specialitate - trebuie inteleasa in sensul functional al acesteia, scopul fiind acela de a releva corelatiile existente intre o variabila sau o grupa de variabile si criminalitate. Chiar si in aceasta viziune, subzista dificultatile de clasificare si interpretare.

Ostilitatea contribuie la comiterea de infractiuni 

In analiza comportamentului infractional, factorii de mediu cuprind nu doar elemente asociate mediului fizic, precum geografia si topografia, aglomeratia, poluarea, ci si nivelul de ostilitate existent, calitatea vieti, existenta oportunitatilor de a comite infractiuni, necesitatea comiterii de infractiuni.

In marile corporatii, managerii sunt supusi unei presiuni constante, presiune ce are drept consecinta un nivel ridicat al stresului ocupational, aceasta forma de stres prelungit impactand mecanismele psihologice.

De asemenea, asteptarile extrem de ridicate sunt de esenta acestui mediu de lucru, reprezentand o cauza recurenta a comportamentului infractional.

In plus, declinul economic contribuie la existenta unor procese psihice si emotionale nocive, precum si la instituirea temerilor si a nevoii de a implenta masuri de protectie carora nu li se aplica criteriul legalitatii.

Factorii socio-culturali influenteaza auto-controlul

In stransa legatura cu factorii de mediu, factorii socio-culturali influenteaza comportamentul si valorile, nevoile, credintele si dorintele unei persoane. 

In explicarea fenomenului infractional, criminologia pune accent pe elemente precum cunostinte, aptitudini, comportamente si alte informatii culturale insusite prin interactiunea cu oameni si grupuri, precum si prin intermediul sistemului educational.

Trasaturile dobandite prin mecanisme socio-culturale influenteaza strategiile comportamentele adoptate, precum si manierele de percepere a raportului costuri versus beneficii.

De altfel, factorii socio-culturali influenteaza auto-controlul si impacteaza tentatia in legatura cu oportunitatile de a comite infractiuni.

Mediul liderilor din afaceri, caracterizat de competitivitate intensa, modelat de criterii numerice de performanta, genereaza din partea managerilor aplicarea de solutii "creative", precum violarea normelor concurentiale, folosire neloiala a informatiilor interne, santaj, mita, fals, evaziune delapidare si spalare de bani.

Motivatia si oportunitatea favorizeaza infractiunile managerilor

Intre factorii de mediu si cei socio-culturali si comiterea unei infractiuni intervin intotdeauna factorii individuali.

Dincolo de factorii biologi, a caror analiza excede tematica prezentei lucrari, un alt factor cheie il reprezinta motivatia. Motivatia reprezinta, in acest context, rezultatul unui proces in care este definit un scop, costurile si beneficiile sunt evaluate, iar constrangerile interne sunt aplicate asupra comportamentului.

Pe langa motivatie, pentru comiterea unei infractiuni mai este necesara si oportunitatea, ceea ce nu reprezinta per se un factor personal. Cu toate acestea, predilectia unei persoane catre comiterea unei infractiuni, intr-un anumit moment, este un rezultat al motivatiei si al oportunitatii.

In cazul infractiunilor comise de catre reprezentatii managementului societatilor multinationale, nu pozitiile dezavantajoase, ci pozitiile avantajoase reprezinta motivatia pentru a comite infractiuni. Statutul si nivelul ridicat al aptitudinilor, ce faciliteaza accesul la oportunitati infractionale, motiveaza managerii in comiterea infractiunilor.

O alta motivatie rezida in faptul ca infractiunile de la varful mediului de afaceri sunt indirecte, impersonale si foarte dificil de descoperit.

Asadar, daca motivatia este suficient de puternica, in prezenta oportunitatii adecvate, o infractiune poate fi comisa cat timp un anumit individ dispune de abilitatile necesare pentru a o comite, iar managementul corporatiilor reprezinta punctul de intalnire al acestor premize.

Consumul de stupefiante cauzeaza criminalitatea gulerelor albe

Portretul stereotip al consumatorului de stupefiante descrie pe cineva care nu ar ezita sa comita infractiuni violente in scopul de a obtine o "doza", mult mai putina atentie fiind acordata celor care isi sustin obiceiul de a consuma stupefiante sau medicamente fara reteta prin veniturile aduse de pozitii in managementul de varf.

Criminologii si specialistii in reabilitare citeaza consumul de stupefiante si pastile drept un comportament recurent in randul managerilor societatilor multinationale si drept cauza a criminalitatii gulerelor albe, din cauza confortului psihologic si tendintei de asumare a riscurilor, specifice consumatorilor.

Consumul debuteaza pe fondul presiunii sporite, generate de programul extrem de incarcat, pentru a carui abordare se recurge uneori la "adjuvante" nelegale si al nevoii extreme de destindere intr-un timp foarte scurt. Pozitia profesionala si veniturile implica faptul ca nu e necesara recurgerea la masuri extreme pentru a obtine stupefiante sau pastile. Distinctia intre un consumator din managementul de varf si ceilalti consumatori rezida in faptul ca prima categorie ascunde mult mai bine folosirea acestor substante.

O alta distinctie importanta, care explica si persistenta in timp a acestui comportament, este aceea ca pentru persoanele ce au cariere titrate este mult mai dificil sa-si abandoneze toate preocuparile profesionale si sa intre intr-un program de dezintoxicare.

Particularizand aceste tendinte catre contextul actual, trebuie aratat faptul ca foarte putini manageri au depasit criza economica fara sa se simta coplesiti, supra-solicitati si sub-recompensati, iar pentru unii stresul cauzat de o economie in deriva a avut drept consecinta abuzul de stupefiante sau medicamente. Medicii specializati in tratarea dependentelor au consemnat in mod unanim faptul ca escapismul a sporit considerabil pe fondul declinului economic, perioada in care responsabilitatea atributiilor manageriale a fost resimtita mult mai intens.

Adictiile recente implica consumul de alcool si de analgezice obtinute in general fara reteta (printre care, cel mai adesea, Vicodin, OxyContin sau Percocet). Important de mentionat este faptul ca neincriminarea abuzului de alcool reprezinta o chestiune din sfera politicii penale, astfel ca acest tip de adictie este tratat alaturi de cele ce fac obiectul ilicitului penal. Aceste tipuri de adictii reprezinta o schimbare fata de inceputul deceniului trecut, cand opiaceele si amfetaminele erau nominalizate de catre specialisti drept substantele "de jour" consumate in randul managerilor.

Majoritatea faptelor sunt descoperite dupa aproximativ 8 ani

Indiferent de formele pe care le imbraca, de la criminalitatea gulerelor albe si la consumul de substante interzise pana la infractiuni violente, fenomenul infractional in randul managerilor din corporatii si societati multinationale este caracterizat de o cifra neagra extrem de ridicata. Aceasta concluzie rezulta din faptul ca majoritatea faptelor sunt descoperite dupa un interval de aproximativ 6 – 8 ani, precum si din consemnarile celorlalte parti implicate, respectiv familii, medici, colegi etc.

Aceasta cifra neagra nu exclude un impact economic enorm. Mai exact, un studiu din Marea Britanie a relevat pierderi intre 65.000 si 25 de milioane de lire, aferente fiecarei activitati infractionale.

In aceste conditii, politica marilor corporatii include, din ce in ce mai frecvent, mecanisme de detectare si preventie a criminalitatii ocupationale. Astfel, mediatizarea intensa a unor cazuri de criminalitate a gulerelor albe poate rezulta in descurajarea acestui fenomen.

Aspiratiile catre un mediu de afaceri fara tangente cu sfera ilicitului penal isi gasesc insa cea mai mare posibilitatea de implinire in capacitatea tinerilor manageri de a invata din greselile predecesorilor si de a crea medii de lucru cu un nivel de presiune pentru care psihicul uman sa fie echipat.

----------------------------

Datele si faptele prezentate in acest articol sunt culese in mod predominant din cazuistica existenta in statele dezvoltate din America de Nord, vestul Europei, precum si din randul Tigrilor Est Asiatici, data fiind frecventa redusa a studiilor extinse care sa vizeze alte parti ale lumii.

___________________

De la inceputul acestui an, in cadrul casei de avocatura Mares/ Danilescu/ Mares a fost infiintat un nou departament, cel de drept penal al afacerilor, iar Mihai Mares isi dedica activitatea acestuia, dupa cum ati putut citi intr-un interviu acordat de acesta pentru Harta Consultantei in Afaceri, un proiect AvocatNet.ro.