Impozitarea veniturilor: Cu ce probleme se confrunta firmele in practica?

Actualul Cod fiscal prevede o cota de impozit de 16%, care se aplica asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: activitati independente, salarii, cedarea folosintei bunurilor, investitii, pensii, activitati agricole, silvicultura si piscicultura, premii si alte surse.

O analiza critica a prevederilor capitolului "Impozitul pe venit" din Codul fiscal rezulta inevitabil intr-o lista destul de lunga de neclaritati, incertitudini de interpretare si aplicare, a declarat pentru AvocatNet.ro Oana Manuceanu, Tax Director la Schoenherr Tax.
 
In primul rand, textul de lege a suferit numeroase "peticiri" de-a lungul celor zece ani de Cod fiscal si a devenit destul de greoi de parcurs, ne-a precizat sursa citata, care a adaugat: "In al doilea rand, atat unele prevederi, cat si unii termeni folositi nu mai tin pasul cu realitatea, iar aplicarea lor in multe situatii practice este foarte dificila. In al treilea rand, exista o insuficienta corelare intre reglementarile din titlul <<Impozitul pe venit>> si cele din titlul de contributii sociale sau titlul de impozit pe profit, mai ales pe aspecte legate de beneficiile salariale".
 
Recalificarea activitatilor independente in activitati dependente tine de interpretare

Din experienta practica a ultimilor ani, reies patru probleme principale pe care prevederile titlului "Impozitul pe venit" le ridica societatilor si contribuabililor, sustine Oana Manuceanu.

Astfel, printre aceste se numara criteriile in baza carora se poate face recalificarea unei activitati in activitate dependenta.

"Desi avem criterii generale reglementate in normele metodologice de aplicare a titlului de impozit pe venit, Codul fiscal prevede criterii stricte la titlul <<Dispozitii generale>>, criterii care asa cum sunt formulate in prezent permit interpretari abuzive in practica prin care activitatile desfasurate in mod independent pot fi usor recaracterizate ca fiind dependente prin indeplinirea unui simplu criteriu formal", ne-a explicat Oana Manuceanu.

Totodata, terminologia folosita in ceea ce priveste impozitarea veniturilor din investitii este o alta problema a sistemului de impozitare a veniturilor. 

Potrivit Tax Director-ului de la Schoenherr Tax, tranzactiile care au loc in prezent, in special pe piata de capital, sunt tot mai complexe, iar regulile foarte generale de impozitare oferite de Codul fiscal pentru persoanele fizice nu le mai fac fata.

In plus si terminologia utilizata este de natura a crea confuzii, fiind in multe cazuri dificil de incadrat un intrument financiar/de capital in categoriile reglementate de legislatia fiscala, sustine sursa citata. De exemplu, notiuni precum "valoare fiscala", "platitor de venit" sunt departe de a fi clar implementate, desi produc efecte in ceea ce priveste obligatiile fiscale.

Un alt minus al legislatiei privind impozitul pe venit il reprezinta lipsa de corelare a tratamentului fiscal aplicabil beneficiilor salariale. 

"Cand vorbim de tratament fiscal aplicabil beneficiilor salariale trebuie sa avem in vedere atat implicatiile din punct de vedere al impozitului pe venit, cat si al contributiilor sociale, deductibilitatii cheltuielilor pentru calculul impozitului pe profit si TVA. Exista in prezent cazuri in care prevederile de la impozitul pe venit nu sunt corelate cu regulile de la impozit pe profit, iar efectul nefavorabil asupra companiilor poate rezulta chiar intr-o situatie de dubla impunere economica: este de exemplu cazul asigurarilor private de sanatate sau contributiilor la fondurile de pensii facultative platite de angajatori peste anumite limite", ne-a explicat specialistul.

Nu in ultimul rand, documentele justificative pentru acordarea creditului fiscal extern, ingreuneaza, de asemenea, activitatea firmelor. Mai exact, conditiile de acordare a creditului fiscal prevazute de Codul fiscal in prezent pentru impozitul pe venit sunt foarte rigide, considera Oana Manuceanu.

"Rezidentii romani, care au obligatia declararii in Romania a veniturilor obtinute din strainatate, trebuie sa prezinte dovada platii impozitului in strainatate, emisa de autoritatile fiscale din celalalt stat. In conditiile in care in prezent in multe tari, in special in cele din Europa de Vest, fiscul nu emite astfel de documente, o asemenea cerinta este greu, daca nu chiar imposibil de indeplinit in multe cazuri, ceea ce poate conduce fie la sanctionarea contribuabililor prin dubla impunere, fie la descurajarea acestora de la a-si indeplini obligatiile declarative prin conformare voluntara", ne-a declarat reprezentantul Schoenherr Tax.

In opinia specialistului, problemele sistemului de impozitare a veniturilor reprezinta doar o parte din motivele pentru care este atat de necesara rescrierea Codului fiscal, anuntata de Ministerul de Finante in numeroase declaratii publice facute de reprezentantii sai pe parcursul acestui an.

De cealalta parte, Mitel Spataru, Tax Manager, Finexpert, sustine ca problemele des intalnite in practica sunt cele legate de procedura.

"In relatia cu autoritatile, cu administratiile financiare intampinam dificultati legate de intelegerea si interpretarea aspectelor privind depunerea declaratiilor, modificari vector fiscal etc", ne-a explicat acesta.

In privinta modificarilor care ar putea fi introduse prin Noul Cod fiscal, acestea ar trebui sa aduca imbunatatiri legate de corelarea anumitor prevederi mentionate la impozitul pe venit cu aspecte prevazute la impozitul pe profit, considera sursa citata.

"Ne gandim aici in special la aspecte legate de impozitarea sau exceptarea de la impozitare a anumitor venituri salariale si masura in care acestea sunt considerate cheltuieli deductibile sau nedeductibile la nivelul companiei", ne-a explicat specialistul.

Impozitul pe veniturile microintreprinderilor, un alt titlu deficitar al Codului fiscal

Nu doar titlul privind impozitul pe venit contine aspecte care au nevoie de imbunatatiri, ci si cel privind impozitul pe veniturile microintreprinderilor, desi acesta din urma a fost modificat de la 1 ianuarie 2014.

Astfel, in ceea ce priveste impozitul pe veniturile microintreprinderilor, textul de lege actual ramane unul deficitar in ciuda modificarilor repetate care au avut loc in ultimii ani, a declarat pentru AvocatNet.ro Mihaela Popescu, Tax Director la Schoenherr Tax.

"Din punctul meu de vedere, principala problema a legii este aceea ca dezavantajeaza societatile aflate in faza de start-up care, in primii ani de existenta, se vor incadra cel mai probabil in categoria microintreprunderilor. Mai exact, problema de care se lovesc astfel de societati este ca tocmai in primii ani de activitate, cand vor inregistra cheltuieli insemnate si pierderi, nu se vor putea folosi de acele pierderi si nu le vor putea reporta din punct de vedere fiscal, din cauza statutului de microintreprindere. Situatia ar fi cu totul diferita daca ar exista optiunea de a plati impozit pe profit", ne-a explicat specialistul.

Totusi, prevederile Codului fiscal privind regimul microintreprinderilor au fost modificate pe parcursul anului 2013, asa incat sa permita totusi societatilor nou-create sa fie platitori de impozit pe profit si nu pe veniturile microintreprinderilor.

Mai intai, din 1 februarie 2013 toate firmele care realizeau venituri sub 65.000 de euro, indiferent de numarul de salariati, au fost obligate sa plateasca impozit pe veniturile microintreprinderilor, chiar daca pana in acel moment ele erau platitoare de impozit pe profit. Ulterior, incepand cu 1 iunie 2013, regimul fiscal aplicat microintreprinderilor a devenit optional pentru firmele care se infiinteaza in cursul anului, cu conditia ca ele sa aiba un capital social de minimum 25.000 de euro. In cazul in care conditia referitoare la capitalul social nu este respectata, persoanele juridice devin microintreprinderi incepand cu anul fiscal urmator celui in care capitalul social este redus sub valoarea reprezentand echivalentul in lei al sumei de 25.000 euro de la data inregistrarii.

In opinia Mihaelei Popescu, acest criteriu al capitalului social initial minim ramane unul extrem de rigid, fara corelatie cu aspecte esentiale care ar trebui sa defineasca o microintreprindere, cum ar fi activitatea sau marimea unei societati.

"Este astfel greu de explicat economic de ce o societate care are un capital social minim de 25.000 euro si un minim de activitate nu este obligata sa fie microintreprindere, in timp ce o societate care dezvolta un proiect de anvergura (de exemplu, un dezvoltator imobiliar), dar nu a fost constituita cu capitalul social minim necesar, va fi incadrata din punct de vedere fiscal ca o microintreprindere. Este la fel de greu de explicat economic de ce o societate care este constituita incepand cu 1 iunie 2013 cu un capital social minim de 25.000 euro poate opta sa devina platitor de impozit pe profit, iar o societate constituita anterior care isi majoreaza capitalul social peste aceasta limita, nu mai are aceeasi optiune", a punctat specialistul.

Potrivit aceleiasi surse, pentru a contracara aceste neajunsuri ale legislatiei actuale, o solutie ar fi sa se revina la un text de lege care sa permita aplicarea acestui regim fiscal al microintreprinderilor doar prin optiune atunci cand anumite conditii sunt indeplinite si nu in mod obligatoriu, cum este cazul in prezent.

Va reamintim ca regimul microintreprinderilor a fost modificat la 1 ianuarie 2014, prin OUG nr. 102/2013. Astfel, de la inceputul acestui an, pentru a fi microintreprinderi si pentru a plati un impozit de 3% pe venituri, firmele trebuie sa indeplineasca o noua conditie obligatorie.

Concret, acestea trebuie sa obtina venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de 80% din veniturile totale. Cu alte cuvinte, si firmele care obtin venituri din consultanta si management pot plati impozit pe veniturile microintreprinderilor, desi vechea legislatie nu permitea acest lucru, cu conditia ca veniturile respective sa nu depaseasca 20% din veniturile totale.

Chiar daca firmele care desfasoara activitati din consultanta si management pot sa plateasca de la inceputul anului impozit pe veniturile microintreprinderilor, calificarea acestor activitati nu este tocmai simpla, in conditiile in care ele au un inteles general, iar Codul fiscal nu ofera exemple concrete in acest sens. Puteti citi pe larg despre ce probleme exista in practica privind aceste activitati si cum pot fi ele justificate AICI si AICI.