In limba romana ingrijita, locuitorii Chinei sunt ”chinezi”, cei ai Japoniei, ”japonezi”, iar cei ai Frantei, ”francezi”.
La fel, cei care sunt originari din Olanda, trebuie numiti ”olandezi” (nu olandeji), iar vecinii lor din Danemarca, ”danezi”, nicidecum daneji, asa cum cei din Anglia sunt ”englezi”, si nu ”engleji”.
Ca sa evitam acest gen de greseala, e suficient sa ne gandim la forma de singular a cuvintelor, la care adaugam un “i”, terminatia specifica substantivelor de gen masculin.
Sa luam, spre exemplu, cuvantul ”francez”.
Atunci cand vrem sa ne referim la mai multi locuitori, vom pune simplu un “i” la finalul cuvantului ca sa formam pluralul, exact cum procedam atunci cand zicem ”un caine – doi caini”.
Deci, vom avea un ”francez” si doi (sau mai multi) ”francezi”.
In cazul in care articulam hotarat substantivul la forma de plural, mai adaugam inca un “i”, pe langa cel deja existent – Francezii au unele dintre cele mai bune vinuri din lume.
Cititi aici toate articole publicate in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane.
Comentarii articol (7)