Un tablou poate fi frumos, foarte frumos sau cel mai frumos. Acestea sunt gradele de comparatie, cele care ne ajuta sa aratam in ce masura se aplica o caracteristica lucrurilor pe care le descrie.
In limba romana, exista insa o serie de adjective, dar si de adverbe care nu pot avea grade de comparatie, fie pentru ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie pentru ca, la origine, ele sunt deja comparative sau superlative.
Din aceasta categorie fac parte adjectivele neologice provenite din limba latina cum sunt comparativele anterior; exterior; inferior; superior, dar si superlativele extrem; optim; suprem; ultim.
De asemenea, nu putem folosi grade de comparatie nici pentru adjectivele care exprima insusiri cu caracter absolut, adica insusiri care, prin natura lor, nu permit comparatia. Spre exemplu, nu poti spune ca un peisaj este mai perfect decat altul, din moment ce ”perfect” inseamna deja ca obiectul caracterizat intruneste in gradul cel mai inalt toate calitatile.
Alaturi de ”perfect”, mai intra pe aceasta lista si adjectivele: complet; general; mort; intreg; gigantic; unic; principal; viu; vesnic.
Iata mai jos o scurta lista a adjectivelor si a adverbelor care nu suporta grade de comparatie:
- inferior,
- superior
- major
- minor
- oportun
- anterior
- posterior
- ulterior
- interior
- exterior
- extrem
- maxim
- minim
- suprem
- optim
- ultim
- asemenea
- complet
- general
- intreg
- gigantic
- urias
- perfect
- petrolifer
- unic
- principal
- vesnic
- uluitor
- nemaipomenit
- extraordinar
- din cale-afara
- oral
- unic
- desavarsit
- fantastic
- formidabil
- teribil
- ultra
- super
- trasnet
- mortal
- de milioane
- supraaglomerat
- ultrasensibil
- excelent
- admirabil
- splendid
- mort
- viu
- insarcinata
- nemiscat
- inert
- incapabil
- oligofren
- genial
- mijlociu
- rotund
- pozitiv
- negativ
- egal
Toate articolele din Ghidul pentru supravietuirea limbii romane pot fi citite aici.
Comentarii articol (14)