Cum scapi de frica de a vorbi în public

Articol scris de Radu Gabriel – trainer Extreme Training (www.traininguri.ro)

Aici voi vorbi despre o frică învățată social – frica de a vorbi în public sau glosofobia. În videoclipul de mai jos vin cu soluții pentru a scăpa de frica de a vorbi în public și pentru a diminua emoțiile.

Practic, filmulețul răspunde la întrebările:

• Cum influențează pregătirea discursul?
• Când stai la mila cerului cu inspirația, ce se poate întâmpla?
• Ce este improvizația și cum o putem folosi?
• De unde vine frica de a vorbi în public?
• Cât de reală este această frică de a vorbi în public?
• De ce nu te lasă subconștientul să dormi când ai o prezentare?
• Când apare naturalețea în discursul tău?
• Ce rol are repetiția și cum trebuie făcută?
• Ce nu rezolvă repetatul în oglindă?
• Cât de mult ar trebui să ne preocupe problema emoțiilor?
• Cum îți pregătești începutul?
• Ce înseamnă antrenament și de ce-ar trebui să-l faci?
• Ce mai poți descoperi în timpul antrenamentelor?
• Ce fac actorii înainte de spectacole?
• Cine poate deveni un bun vorbitor în public?
• Cum să te faci cel mai bine înțeles?

Cauzele fricii de a vorbi în public

Sunt multe temeri care determină și amplifică frica de a vorbi în public, ca de exemplu teama de a nu uita discursul, teama de penibil, teama de a fi neinteresant și anost, teama de a te confrunta cu participanți dificili, teama de a fi criticat, teama de feedback negativ. Toate acestea generează emoții.

Mulți compară frica de a vorbi în public cu frica de moarte, spunând că prima a ajuns să fie mai mare. Eu aș spune că este doar mai frecventă, nicidecum mai mare.

Cum scapi de frica de a vorbi în public și de emoții

Emoțiile sunt o parte “naturală” a carierei de vorbitor. Ca vorbitor, ai mereu emoții. De exemplu, actorii au emoții și la început, și când sunt în vârful carierei. E greșită percepția că ei au talent, sunt antrenați și nu au emoții. Ba dimpotrivă, mai ales în preajma premierelor, actorii sunt extrem de emoționați. Sunt emoții reale care se manifestă la fel ca la orice om.

Actorii nu mai au emoții când intră în teatru pentru că sunt antrenați în acest sens. Întră într-un fel de procedură: vin cu două ore înainte de piesă, încearcă să se curețe de lucrurile de peste zi și încetul cu încetul se îmbracă, se machiază, se uită pe text și intră în personaj.

Pentru a scăpa de frica de a vorbi în public, ai nevoie de mai multe lucruri: în primul rând, să te școlești, să acumulezi cunoștințe, ai nevoie de îndrumare, exercițiu și de multă muncă.

Sigur că talentul e foarte bun, face bine să ai așa ceva, dar cu talentul e o discuție întreagă, ai nevoie de un teren de manifestare. Talentul e ca sămânța roditoare, trebuie îngrijită, trebuie să se manifeste. După ce ai făcut toate lucrurile acestea: ai învățat, ai exersat, atunci talentul va face diferența.

Emoțiile nu pot fi ascunse, ele sunt un reflex de apărare a organismului în fața necunoscutului. Să ne aducem aminte de examenele noastre, toți aveam emoții, cel care nu avea niciun fel de emoție nu știa nimic.

La unul dintre cursurile desfășurate la Extreme Training, un cursant mi-a spus că, atunci când apare în fata publicului, deși are foarte multă experiență prin natura meseriei pe care o practică, fiind un om din top management, se simte ca în prima zi la școala de șoferi: când ai trei pedale, două picioare, două mâini, volan și schimbător și nu știi ce să faci. Prin exercițiu, în schimb, realizezi că îți ajung cele două mâini pentru volan, schimbător de viteze, reglat oglinda etc.

La cursurile de Public Speaking vin oameni care, prin natura profesiei, sunt comunicatori, fie de la individ la individ, fie de la individ la grup, fie sunt manageri în cadrul unei firme, oameni care sunt la ghișeu sau oameni care vorbesc unor audiențe, profesori, avocați, tineri care își doresc să încerce o carieră artistică. Sunt foarte multe profesii care au nevoie de un asemenea tip de sprijin.

Încrederea auditoriului e strict legată de persoana ta

Încrederea vine, în primul rând, de la încrederea în sine. Dacă am în față un om care e sigur pe el, e calm și încrezător în ceea ce spune, îmi dă siguranța că acel om știe ceea ce face și atunci sunt deschis să îl ascult.

Rolul exercițiilor de dicție în diminuarea emoțiilor

Pronunțarea corectă a consoanelor și a vocalelor, precum și umplerea cu intenție a propozițiilor, va rezolva destul de multe lucruri, printre care și emoția.

Nu există ceva magic, dar, adăugând la fiecare compartiment, ajungi să le stăpânești. De exemplu, știind că ai o vorbire clară, corectă, acest lucru îți dă încredere, iar încrederea micșorează aria de expunere a emoției. Dacă mai faci și pregătirea cum trebuie, atunci o să reușești să învingi emoția.

Exercițiile de vorbire sunt intenționat grele pentru a te obliga să stai puțin, să fii atent și să încerci să le pronunți corect. Obiectivul este să pronunți corect și să se înțeleagă, nu să pronunți repede (de exemplu, “Sisoe se suie seara sus pe scară”).

Pentru a pronunța corect “sc” din “scara” trebuie să pronunți larg “a”-ul din cuvânt. Dacă greșești un cuvânt, îl reiei. Efortul este de a pronunța corect și nu de a pronunța rapid. Trebuie să pronunți clar, răspicat, pentru ca mesajul să ajungă la interlocutor. Acest lucru dă și energie, și claritate mesajului și vorbirii. La aceste aspecte trebuie să fim atenți, dar cu puțină pregătire pe fiecare bucățică devine obișnuință, se formează automatismele. Intră în reflex să vorbești clar și răspicat, mai ales atunci când ai un public în față sau un auditoriu format din două-trei persoane.

Atunci când faci exerciții de vorbire, trebuie să le faci metodic: să se audă tot clar și răspicat. O să vezi că, atunci când respecți acest lucru, respirația se va regla încetul cu încetul pentru că pronunția corectă a vocalelor și consoanelor atrage după sine respirația corectă și invers. Corpul uman este un intrument, trebuie doar să învățăm pe ce butoane să apăsăm.

Până la urmă, atunci când spun un discurs, când vreau să fiu convingător, când vreau să ajungă mesajul la oamenii cărora li se adresează, de fapt pronunț corect. Energia unui discurs vine din pronunția corectă.

Ține minte: „Corpul uman este un instrument, trebuie doar să învățăm pe ce butoane să apăsăm”.