Inspectorii antifraudă pot întocmi un proces-verbal pentru constatarea și sancționarea contravențiilor la finalul tuturor controalelor efectuate la firme, se arată în OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF.
Acest document a fost aprobat inițial prin Ordinul ANAF nr. 3494/2013, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 695 din 13 noiembrie 2013 și care a intrat în vigoare la aceeași dată. Fiscul a adoptat însă un nou act normativ prin care modifică modelul și conținutul formularului tipizat.
Ordinul ANAF nr. 3602/2015, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 930 din 16 decembrie 2015, modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în sensul că, începând de la 1 ianuarie 2016, data începând cu care acesta urmează să fie folosit, în textul formularului se va face referire la prevederile Legii nr. 207/2015 privind noul Cod de procedură fiscală, și nu la cele cuprinse în Legea nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală valabil până la data de 31 decembrie 2015.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor va cuprinde, ca și până acum, informații despre faptele săvârșite de persoana verificată, articolele de lege care prevăd că aceste fapte constituie contravenții, numele contravenientului, precum și sancțiunile care se aplică.
De asemenea, în document vor fi cuprinse informații privitoare la contul în care trebuie achitată amenda și faptul că, dacă în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, contravenientul nu o va achita, următorul pas îl reprezintă executarea silită.
Un alt punct de pe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor îl reprezintă menționarea bunurilor/sumelor, folosite sau rezultate din săvârșirea faptei prezentate la începutul documentului, care vor fi confiscate de la contravenient.
Noul Cod de procedură fiscală prevede că, de la 1 ianuarie 2016, netransmiterea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în termen de 90 de zile de la comunicarea acestora către contravenient atrage, potrivit legii, răspunderea persoanelor care se fac vinovate de aceasta. Transmiterea cu întârziere a proceselor-verbale nu împiedică executarea silită a acestora în condiţiile în care nu a intervenit prescripţia executării.
Care sunt diferențele între un control antifraudă și o inspecție fiscală?
Noțiunea de control fiscal cuprinde, în sens larg, atât inspecția fiscală, cât și controlul antifraudă. În sens strict, după cum a explicat pentru AvocatNet.ro Emanuel Băncilă, director executiv pentru Practica de Litigii și Controverse Fiscale, EY România, noțiunea de control fiscal este echivalentă celei de inspecție fiscală și nu se poate suprapune noțiunii de control antifraudă.
Codul de procedură fiscală prevede că inspectorii antifraudă pot efectua un control operativ și inopinat. De asemenea, controlul antifraudă poate fi efectuat şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate.
Ce este inspecția fiscală
Noul Cod de procedură fiscală, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2016, definește inspecția fiscală astfel:
Inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după
caz, a bazelor de impozitare şi a situaţiilor de fapt aferente, stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale principale.
Concret, inspecția fiscală se exercită asupra oricăror persoane şi entităţi, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere sau plată a obligaţiilor fiscale prevăzute de lege.
În timpul unei astfel de acțiuni, organul de inspecție fiscală va proceda la:
- examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
- verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă şi fiscală a contribuabilului/plătitorului;
- analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse şi, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legislaţiei fiscale;
- verificarea, constatarea şi investigarea fiscală a actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului/plătitorului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă;
- solicitarea de informaţii de la terţi;
- verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;
- solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia ori de la persoanele prevăzute la art. 124 alin. (1), după caz, ori de câte ori acestea sunt necesare în timpul inspecţiei fiscale, pentru clarificarea şi definitivarea constatărilor;
- informarea reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau a împuternicitului acestuia, după caz, cu privire la constatările inspecţiei fiscale, precum şi discutarea acestora;
- stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de obligaţia fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor şi/sau stabilită, după caz, de organul fiscal;
- sancţionarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale legislaţiei fiscale şi contabile constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale şi contabile;
- dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
- aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
În plus, în noul Cod de procedură fiscală, se menționează că formele de inspecție fiscală sunt:
- inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
- inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.
Organul de inspecție fiscală poate decide asupra efectuării unei inspecții fiscale generale sau parțiale, pe baza unei analize de risc.
Din 2016, organele fiscale vor folosi pentru efectuarea inspecției fiscale trei metode de control, dintre care doar ultima este nouă, și anume:
- verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
- controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
- verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.
Din 2016, dispar mai multe prevederi legate de perioada supusă inspecției fiscale
Dacă, în prezent, în ceea ce privește contribuabilii mari, perioada pe care se bazează inspecția fiscală începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar în cazul celorlalți contribuabili inspecția se concentrează asupra creanțelor apărute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale, noul Cod de procedură fiscală nu mai conține astfel de mențiuni.
În schimb, acesta prevede că perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior.
Când va fi folosit avizul de inspecție
Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizul de inspecție va fi comunicat la începutul inspecției fiscale, ca și până acum, dar și în momentul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației, precum și în situația în care apar cereri ale contribuabilului sau a plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmar a analizei de risc, se cere o inspecție fiscală.
Potrivit noului Cod de procedură fiscală, avizul de inspecție va putea fi comunicat și în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil sau plătitor aflat în insolvență, în cazul în care, în urma unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale, precum și pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul redactat inițial.
Reglementările Noului Cod de procedură fiscală prevăd că inspectorii trebuie să transmită contribuabilului, la finalul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală.
Pe baza raportului de inspecție fiscală vor fi emise următoarele documente fiscale:
- Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;
- Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
- Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.
Cu alte cuvinte, din 2016 va apărea o nouă decizie, aceea privind modificarea bazelor de impozitare. Toate aceste decizii vor fi emise în cel mult 25 de zile lucrătoare de la terminarea inspecției fiscale.
Pe de altă parte, Fiscul a lansat un proiect de ordin pentru modificarea formularului „Decizie privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”. În noua variantă, care nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, documentul va face referire la aspectele constatate în timpul inspecției fiscale și la consecințele inspecției. Citiți mai multe informații despre proiectul de ordin prin care Fiscul vrea să modifice formularul menționat anterior, AICI.
Contribuabilul va avea mai mult la dispoziție să conteste orice decizie a Fiscului. Cu alte cuvinte, el va putea depune o contestație în termen de 45 de zile de la comunicare.
În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta va fi redus, din 2016, la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, cu cinci zile mai puțin față de termenul prevăzut în prezent.
Inspectorii vor emite decizii de impunere provizorii
De la 1 ianuarie 2016, pe întreaga durată a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată. Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plății obligațiilor fiscale suplimentare.
În acest sens, Fiscul a lansat un proiect de ordin care cuprinde un nou formular, denumit „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale”.
În momentul în care se va emite o decizie de impunere provizorie, nu se va mai întocmi un raport de inspecție fiscală.
Concret, în cel mult 5 zile lucrătoare, organul fiscal va informa contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală verificată.
AvocatNet.ro a scris despre noile reguli care vor guverna inspecțiile fiscale în anul 2016, AICI.
Decizia de impunere va fi și ea modificată de Fisc
Recent, Fiscul a redactat și lansat în dezbatere un proiect de act normativ în care este prevăzută modificarea Deciziei de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice.
Conținutul „Deciziei de impunere” va cuprinde, de la 1 ianuarie 2016, printre elementele obligatorii, și mențiuni privind audierea contribuabilului sau a plătitorului şi respectiv, informarea acestuia despre aspectele constatate şi consecinţele fiscale.
Formularul "Decizia de impunere privind diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice" va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în "Raportul de inspecţie fiscală", întocmit la încheierea acesteia, se arată în raportul de aprobare al proiectului de ordin referitor la modificarea deciziei de impunere.
Puteți consulta noul model al documentului „Proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor” în fisierul atașat.