Viitorul biomasei după Acordul de la Paris

Summitul de la Paris a depus eforturi considerabile pentru a plasa într-o nouă lumină agricultura bazată pe defrișarea terenurilor forestiere.

Dacă vom îndrăzni să privim dincolo de zeci de ani de deficit de captare a carbonului, vom vedea că există biomasă pe bază de plante care eliberează destul de multe gaze cu efect de seră – cu aproape 50% mai mult dioxid de carbon și oxid de azot eliberat decât centralele pe bază de cărbune și de 8 ori mai mult decât instalațiile de gaze naturale. Din păcate, există un decalaj considerabil între carbon neutralitate și cele 90 - 150 milioane de tone de CO2 necontabilizate în fiecare an.

După 20 de ani de măsurători greșite, au existat mari speranțe că Acordul de la Paris, COP21, va stabili un cadru mai riguros pentru piețele de carbon. În vederea dezvoltării unor noi mecanisme de tranzacționare a carbonului, Acordul de la Paris a stabilit bazele unei piețe de carbon bazate pe atenuarea efectelor și pe compensarea poluării.

Cu toate acestea, nu există un cadru bine pus la punct al eforturilor de a crea un viitor carbon neutru. Există riscul ca, în loc să reducă în mod real emisiile de carbon, centralele electrice pot face acest lucru doar pe hârtie, prin arderea biomasei carbon neutre alături de combustibilii fosili.

Per ansamblu, viitorul carbon neutru depinde de eforturile comunității internaționale. Se așteaptă ca biomasa să ofere 57% din necesarul de energie regenerabilă din Uniunea Europeană până în 2020, dar Acordul de la Paris nu a reușit să acopere lacunele vechi cu privire la modul de gestionare a acestei creșteri.

În plus, modificările privind REDD+ (Reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor) reprezintă un efort de a crea o valoare financiară pentru carbonul stocat în păduri, oferind stimulente pentru țările în curs de dezvoltare pentru a reduce emisiile și de a investi în dezvoltarea durabilă. Despăduririle, degradarea pădurilor, exploatarea forestieră extensivă și incendiile reprezintă 20% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, mai mult decât întregul sector al transporturilor la nivel global, fiind a doua cea mai mare sursă de emisii după sectorul energetic.

Reducerea temperaturilor medii globale cu două grade Celsius va fi aproape imposibil de realizat fără a scădea emisiile din sectorul forestier.

O abordare nediferențiată privind rezervoarele de carbon se poate dovedi mai dezastruoasă pentru gestionarea pădurilor decât măsurătorile greșite ale emisiilor.

Plantațiile pot absorbi doar un sfert din cantitatea de CO2 pe care o rețin pădurile, iar transformarea zonelor forestiere în plantații eliberează carbonul absorbit în sol. Cu toate acestea, Acordul de la Paris consideră că plantațiile reprezintă un rezervor de carbon echivalent cu orice altă pădure și a promis stimulente economice pentru transformarea zonelor forestiere în plantații de monocultură, în vederea dezvoltării durabile.

Deși Acordul de la Paris reprezintă un angajament internațional fără precedent privind sustenabilitatea, rămâne de văzut dacă în final comunitatea internațională poate face un efort pentru conservarea durabilă prin creșterea bioenergiei.

Articolul poate fi citit integral AICI.