Contribuția pentru concedii medicale: Cota, declararea, plata și beneficiile asigurate

Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, pe care o numim, în cele ce urmează, contribuția pentru concedii medicale, este datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceasta este reglementată, în momentul de față, de Codul fiscal.

Contribuția se achită pentru salariile persoanelor încadrate în muncă de către angajator, iar cota aplicabilă este de 0,85%. Pentru angajator, baza lunară de calcul a contribuției pentru concedii medicale este reprezentată de suma câștigurilor brute realizate din salarii de către salariați (adică, de exemplu, veniturile din salarii în bani și/sau în natură și sumele reprezentând participarea salariaților la profit, dar nu și ajutoarele pentru naștere sau tichetele cadou, printre altele).

„Baza lunară de calcul al contribuției pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe țară garantate în plată”, este precizat în Codul fiscal.

Pentru salariați, achitarea contribuției pentru concedii medicale se traduce prin calitatea de asigurat în sistemul sanitar autohton, după cum prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, astfel că aceste persoane pot beneficia de:

• concediu pentru incapacitate temporară de muncă (pentru boli obișnuite sau accidente suferite în timpul liber);
• concedii și indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă (concret, este vorba de o indemnizație pentru reducerea timpului de lucru, concediul și indemnizația pentru carantină și tratamentul balnear stabilit în programul individual de recuperare);
• concediu de risc maternal (se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, pentru protecția sănătății și securității acestora și/sau a fătului/copilului lor);
• concediu de maternitate (format din concediul pentru sarcină și concediul pentru lăuzie);
• concediu pentru îngrijirea copilului bolnav (în vârstă de până la șapte ani sau în vârstă de până la 18 ani, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente).

În principiu, principalele condiții ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de concediile medicale plătite enumerate mai sus sunt îndeplinirea stagiului minim de cotizare și prezentarea adeverinței de la plătitorul de indemnizații din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni.

Notă: Află mai multe informații despre concediile medicale plătite de care pot beneficia salariații din acest articol.

Când și cum se declară și plătește contribuția

Obligația de a calcula contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate revine, conform Codului fiscal, angajatorilor. Contribuția se raportează efectiv prin depunerea lunară a „Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” (este vorba, mai precis, despre formularul 112).

„Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora (...) sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate”, scrie în actul normativ, cu precizarea că există și posibilitatea de a depune trimestrial formularul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului.

Concret, depunerea trimestrială (ce constă în completarea formularului 112 pentru fiecare lună a trimestrului) este posibilă pentru următoarele categorii de angajatori:

• asociații, fundații sau alte entități fără scop patrimonial, persoane juridice;
• persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care în anul precedent au înregistrat venituri totale de maximum 100.000 de euro și au avut un număr mediu de cel mult trei salariați exclusiv;
• persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care în anul precedent au avut un număr mediu de maximum trei salariați exclusiv;
• persoanele fizice autorizate și întreprinderile individuale, precum și persoanele fizice care exercită profesii liberale și asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, persoanele fizice care dețin capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, care au personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

Formularul 112 se depune la unitatea fiscală la care angajatorul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe și contribuții, conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1045/2012. Acesta se completează cu ajutorul unui program gratuit de asistență (disponibil aici) și se transmite electronic, în baza unui certificat calificat.

Referitor la plata contribuției pentru concedii medicale, aceasta se face, de asemenea, în funcție de situație, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează. Contribuția se achită, conform Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 531/2016, în contul unic 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale, în curs de distribuire”.

Important! Dacă nu rețin sau rețin și nu achită integral contribuțiile, angajatorii pot fi amendați, în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale sustrase de la plată, cu sume cuprinse între 1.000 și 27.000 de lei, se arată în Codul de procedură fiscală.

„Poliția” concediilor medicale, eliminată de peste un an

Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele asigurate în sistemul sanitar autohton trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, două condiții, dispune OUG nr. 158/2005. Mai exact, să îndeplinească stagiul minim de cotizare și să prezinte adeverința de la plătitorul de indemnizații din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni (exceptând urgențele medico-chirurgicale sau bolile infectocontagioase din grupa A).

Până în luna iulie a anului 2015, actul normativ stabilea și o a treia condiție: „să fie prezente la domiciliu sau la adresa indicată, după caz, în intervalul de timp și în condițiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, în vederea exercitării verificării de către reprezentanții plătitorilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate”. Astfel, salariații puteau fi verificați acasă în timpul concediului medical, însă parlamentarii au considerat măsura excesivă și au eliminat-o prin Legea nr. 183/2015.

Verificarea prezenței la domiciliu a persoanelor aflate în incapacitate temporară de muncă se putea face împreună cu un reprezentant al poliției, în funcție de programul individual de recuperare recomandat de medicul specialist. „Verificarea prezenței asiguraților aflați în incapacitate temporară de muncă la adresa de domiciliu sau la reședinţa indicată se efectuează de către plătitorii de indemnizații, însoțiți, dacă este cazul, de un reprezentant al poliției, avându-se în vedere programul individual de recuperare recomandat de către medicul specialist. Verificarea prezenței asiguraților nu va afecta drepturile și libertățile cetățenești garantate de Constituția României (...)”, era explicat în ordonanța de urgență.

Verificarea prezenței acasă se putea face, potrivit normelor pentru aplicarea OUG nr. 158/2005, doar între intervalele orare 8:00-11:00, 12:00-17:00 și 18:00-20:00. Dacă asiguratul nu era găsit acasă ori dacă acesta pur și simplu refuza controlul, plata indemnizației aferente concediului era sistată.