Proiect de Lege privind prevenirea, descoperirea, combaterea si sanctionarea fraudei fiscale

Autoritatea Nationala de Control a dat publicitatii recent un proiect de Ordonanta de Urgenta privind prevenirea, descoperirea, combaterea ºi sancþionarea fraudei fiscale. Una dintre noutatile aduse de acest act normativ consta in stabilirea unor amenzi contraventionale in EURO. De asemenea, frauda fiscalã se considerã delict dupã cum fapta sãvârºitã îndeplineºte cumulativ urmãtoarele condiþii: a) a avut ca rezultat pãgubirea bugetului beneficiar cu o sumã cuprinsã între 10.000 ºi 1.000.000 EUR în echivalentul monedei naþionale; b) au fost folosite intenþionat mijloace ºi tehnici fiscale care au indus în eroare organele fiscale.

PROIECT
ORDONANÞA DE URGENÞÃ
privind prevenirea, descoperirea, combaterea ºi sancþionarea fraudei fiscale

CAPITOLUL I
Dispoziþii generale

Art. 1. Prezenta ordonanþã de urgenþã reglementeazã înþelesul, prevenirea, descoperirea, combaterea ºi sancþionarea formelor de FRAUDÃ FISCALÃ, stabileºte cadrul juridic general pentru iniþierea negocierilor administrative ºi efectele acestora asupra sancþiunii penale.
Art. 2. În înþelesul prezentei ordonanþe de urgenþã, termenii ºi expresiile utilizaþi în conþinutul sãu, care nu sunt definiþi expres de alte acte normative de aceeaºi valoare normativã cu prezenta ordonanþã de urgenþã , se definesc dupã cum urmeazã:
1. An fiscal - anul financiar la care se raporteazã obligaþia fiscalã supusã controlului; anul fiscal este anul calendaristic care începe la 1 ianuarie ºi se încheie la 31 decembrie, indiferent de momentul la care se naºte obligaþia fiscalã respectivã.
2. Bugetul beneficiar (bugetele beneficiare) sunt bugetele la care se colecteazã taxele ºi impozitele reglementate de Codul fiscal, inclusiv bugetele fondurilor speciale.
3. Obligaþii fiscale - Obligaþiile reglementate de Codul fiscal sau alte reglementãri speciale, inclusiv Codul vamal, astfel cum au fost acestea definite pentru fiecare categorie de persoane fizice sau persoane juridice în parte, inclusiv grupuri de interes, asocieri ºi societãþi civile, în funcþie de natura obligaþiei fiscale reglementate.
4. Venituri criminale – orice sumã de bani sau bunuri materiale obþinutã dintr-o acþiune/inacþiune calificatã de prezenta ordonanþã de urgenþã ca DELICT sau CRIMÃ DE FRAUDÃ FISCALÃ.
5. Mijloace ºi tehnici fiscale - modalitãþile de platã a obligaþiilor fiscale, modul de completare a declaraþiilor ºi a oricãror alte formulare fiscale, aprobate de lege, întocmirea ºi þinerea evidenþei contabile ºi financiare cu privire la naºterea ºi stingerea obligaþiilor fiscale ale contribuabilului.
6. Contribuabil - persoana fizicã sau reprezentantul legal, statutar sau contractual al persoanei juridice, în sarcina cãrora codul fiscal sau legea specialã a stabilit obligaþia fiscalã.
7. Frauda fiscalã - crima ºi delictul de fraudã fiscalã definite, încriminate ºi sancþionate de prezenta ordonanþã de urgenþã, ca fraudã la legea fiscalã.
8. Legea fiscalã - Codul fiscal ºi oricare lege specialã care reglementeazã modul de stabilire, platã, înregistrare, declarare ale obligaþiilor fiscale, de constatare a debitorilor ºi/sau creanþelor fiscale.
9. Procedee / mijloace frauduloase - orice act sau fapt întocmit sau sãvârºit cu viclenie ºi cu intenþia de a ascunde realitatea obligaþiilor fiscale sau prin care se solicitã restituirea sau diminuarea unei obligaþii fiscale prin înºelãciune, precum ºi orice intervenþie fizicã sau intelectualã asupra unui document oficial, formular fiscal sau asupra unor bunuri, care are drept efect modificarea obligaþiilor fiscale sau produce evaziune fiscalã.
10. Activitate criminalã fiscalã – operaþiunile derulate între persoane fizice sau juridice cu scopul sãvârºirii sau favorizãrii sãvârºirii infracþiunii de fraudã fiscalã; pregãtirea, înfãptuirea ºi/sau acceptarea rezultatului acestor operaþiuni, în mod conºtient, de cãtre autori sau de cãtre cei care exercitã controlul fiscal,.
11. Legalizarea veniturilor – acþiunea menitã sã disimuleze originea ilicitã a acestora pentru a crea impresia cã ele constituie venituri obþinute legal. Acþiunea menþionatã implicã, în mod special, urmãtoarele:
a) transformarea sau transferul de venituri, cunoscând cã ele provin din activitatea criminalã, în scopul ascunderii sau disimulãrii originii ilicite a acestora sau în scopul sprijinirii unei persoane care participã la o astfel de activitate, în vedere sustragerii de la consecinþele juridice ale faptei sale;
b) ascunderea sau disimularea caracterului, provenienþei, amplasãrii, dispoziþiei ºi miºcãrii reale ale veniturilor sau transformarea acestora în bunuri, cunoscând cã ele provin din activitatea criminalã;
c) dobândirea, posesia, folosirea de venituri sau dispoziþia asupra acestora, cunoscând cã ele provin din activitatea criminalã.
12. Organizaþie criminalã fiscalã – constituirea ºi înregistrarea de societãþi comerciale, indiferent de locul unde funcþioneazã, în þarã sau în strãinãtate, precum ºi de reprezentanþe, sucursale, filiale, puncte de lucru sau orice altã entitate care desfãºoarã activitãþi producãtoare de venituri ºi între care existã raporturi comerciale, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaþiilor fiscale reale ºi de a facilita sãvârºirea unui DELICT / CRIME DE FRAUDà FISCALÃ.

CAPITOLUL II
Definirea ºi încriminarea fraudei fiscale

Art. 3. Orice acþiune sau inacþiune sãvârºitã de contribuabil în mod direct prin înºelãciune sau prin încãlcarea unei dispoziþii legale fiscale exprese, în scopul diminuãrii obligaþiilor sale fiscale, a sustragerii prin mijloace frauduloase de la plata obligaþiilor fiscale declarate, constituie fraudã fiscalã.

Art.4. Procedeele ºi mijloacele frauduloase utilizate de autor la sãvârºirea infracþiunii de fraudã fiscalã pot fi considerate, fãrã a se limita la: transmiterea de informaþii nereale sau omisiunea transmiterii acestora în vederea impunerii; neevidenþierea veniturilor realizate ºi a cheltuielilor efectuate din activitãþile desfãºurate, prin întocmirea incorectã a registrelor sau a oricãror alte documente prevãzute de lege; utilizarea unor documente pentru reflectare în evidenþa contabilã, care nu sunt achiziþionate de la unitãþile stabilite prin lege, necompletarea sau completarea inexactã a rubricilor formularelor, corespunzãtoare operaþiunilor de înregistare; emiterea de documente fiscale pentru operaþiuni neexistente; declararea unei valori fictive a mãrfurilor supuse regimului vamal; suprafacturarea importurilor sau subfacturarea exporturilor; exportul de profit prin intermediul firmelor "offshore"; comercializarea formularelor cu regim special privind activitatea financiarã-contabilã - în afara condiþiilor stabilite de lege; orice intervenþie asupra unor documente sau bunuri care are drept efect modificarea obligaþiilor fiscale reale, regularizarea ilegalã de TVA.

Art.5. (1) Orice eroare de înregistrare, raportare, declarare sau redactare a unui document fiscal care a condus la pãgubirea unui buget beneficiar cu o sumã mai micã de 10.000 EUR în echivalentul monedei naþionale, constituie contravenþie ºi se sancþioneazã cu amenda prevãzutã de legea fiscalã pentru operaþiunea fiscalã respectivã.
(2) Recunoaºterea în timpul efectuãrii controlului ºi comportamentul contribuabilului care ajutã la descoperirea ºi înlãturarea efectului pe care l-a produs eroarea respectivã, coroborat cu plata integralã a sumei reale datorate, în termenul stabilit de instituþia publicã de control, înlãturã ºi rãspunderea contravenþionalã a contribuabilului.

Art.6. (1) Înregistrãrile, raportãrile, declaraþiile sau redactarea documentelor fiscale care conþin date nereale, cu cunoºtinþa contribuabilului, care au condus la pãgubirea unui buget beneficiar cu o sumã mai micã de 10.000 EUR - în echivalentul monedei naþionale - constituie contravenþie consideratã sãvârºitã de contribuabil ºi se sancþioneazã cu amendã reprezentând dublul celei prevãzute de legea fiscalã pentru erorile obiºnuite.
(2) Recunoaºterea, în momentul începerii controlului, a întocmirii în mod conºtient a unui document fiscal care prin erorile conþinute ºi efectele scontate au condus la o pãgubire a unui buget beneficiar cu o sumã mai micã de 10.000 EUR, în echivalentul monedei naþionale, coroborat cu plata sumei real datorate în termenul stabilit de instituþia publicã de control, înlãturã numai rãspunderea contravenþionalã, dar nu ºterge contravenþia sãvârºitã de contribuabil.

Art.7. (1) Frauda fiscalã se considerã delict dupã cum fapta sãvârºitã îndeplineºte cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) a avut ca rezultat pãgubirea bugetului beneficiar cu o sumã cuprinsã între 10.000 ºi 1.000.000 EUR în echivalentul monedei naþionale;
b) au fost folosite intenþionat mijloace ºi tehnici fiscale care au indus în eroare organele fiscale;

Art.8. (1) Delictul de fraudã fiscalã se încrimineazã în condiþiile codului penal ca infracþiune cu un grad concret de pericol social ºi se sancþioneazã cu pedeapsa închisorii (severe sau stricte) de la 5 la 10 ani.
(2) Tentativa nu se pedepseºte, dacã din fapta sãvârºitã nu a fost înregistratã nici o pagubã niciunui buget beneficiar sau ea a putut fi corectatã în cursul anului fiscal, din iniþiativa contribuabilului.

Art.9. Frauda fiscalã sãvârºitã cu îndeplinirea condiþiei prevãzute la art.7 lit. b) ºi care a avut ca rezultat pãgubirea bugetului beneficiar cu o sumã mai mare de 1.000.000 EUR, în echivalentul monedei naþionale, pentru un an fiscal, se considerã CRIMÃ DE FRAUDÃ FISCALÃ.

Art.10. (1) Crima de fraudã fiscalã se încrimineazã în condiþiile codului penal ca infracþiune cu consecinþe grave ºi se sancþioneazã cu pedeapsa închisorii (stricte sau severe) de la 10 la 25 ani.
(2) În situaþia în care la anunþarea temei de control, înaintea declanºãrii controlului, în timpul controlului, pânã la finalizarea controlului, contribuabilul, printr-o declaraþie, din proprie iniþiativã înºtiinþeazã instituþia publicã învestitã cu efectuarea controlului cã, în evidenþele sale, au fost înregistrate anumite operaþiuni financiar-contabile sau au fost fãcute declaraþii fiscale cu încãlcarea dispoziþiilor legale ºi aduce la cunoºtinþa instituþiei publice de control procedeele frauduloase utilizate, ºi achitã integral paguba, fapte apreciate drept delict sau crimã de fraudã fiscalã, au drept consecinþã nesesizarea organelor de cercetare penalã.
(3) Dispoziþiile alin. (2) nu se aplicã în cazul în care contribuabilul sãvârºeºte o nouã fraudã fiscalã într-un interval de 10 ani de la data constatãrii faptei prevãzute la alin. respectiv.
(4) Dupã pronunþarea unei hotãrâri definitive, în cazul în care condamnatul achitã între 25% - 50% din suma datoratã bugetului beneficiar, pedeapsa prevãzutã la alin. (1) se reduce cu pânã la 25%, proporþional cu suma achitatã .
(5) Dupã pronunþarea unei hotãrâri definitive, în cazul în care condamnatul achitã între 50% - 80% din suma datoratã bugetului beneficiar, pedeapsa prevãzutã la alin. (1) se reduce cu 25% - 50%, proporþional cu suma achitatã .
(6) Dupã pronunþarea unei hotãrâri definitive, în cazul în care condamnatul achitã între 80% - 100% din suma datoratã bugetului beneficiar, pedeapsa prevãzutã la alin. (1) se reduce cu 50% - 75%, proporþional cu suma achitatã .

Art.11. (1) Pe lângã pedepsele prevãzute la art. 8 ºi art. 10, se aplicã ºi pedeapa complementarã a suspendãrii activitãþii persoanei fizice sau juridice pe o perioadã de 1 an ºi publicarea acestei mãsuri în Monitorul Oficial.
(2) La pedeapsa pentru DELICTE ºi CRIME DE FRAUDÃ FISCALÃ se aplicã ºi pedeapsa confiscãrii speciale, conform prevederilor Codului de Procedurã Penalã. Confiscarea specialã se va aplica ºi asupra beneficiilor obþinute din activitatea criminalã fiscalã.
(3) Pentru organizarea si conducerea de evidenþe contabile duble, alterarea actelor contabile sau a mijloacelor de stocare a datelor, pe lângã pedeapsa aplicatã se dispune si mãsura interzicerii temporare de a organiza ºi a conduce contabilitatea prin serviciul propriu.

Art.12. Persoana abilitatã de cãtre instituþiile statului cu verificarea, stabilirea, colectarea, încasarea, executarea, înstiinþarea contribuabilului cu privire la obligaþiile fiscale, precum ºi complicele acestuia, care au favorizat sau au tãinuit sãvârºirea faptelor prevãzute la art. 3, se pedepseºte cu închisoare de la 10 ani la 15 ani. Autorului acestor fapte i se vor aplica ºi pedepsele complementare prevãzute la art.11 alineatul 1.

Art.13. Tãinuirea fiscalã se considerã ºi atunci când terþii au consimþit la frauda fiscalã, sãvârºitã prin achiziþionarea de la autori de produse, mãrfuri sau servicii, în scopul utilizãrii în interes personal sau al înstrãinãrii acestora, despre care au cunoscut cã au fost obþinute prin mijloace ºi procedee frauduloase ºi pentru care nu au fost declarate sau plãtite impozitele sau taxele stabilite de lege.

Art.14. (1) În situaþia în care autorul unei forme de fraudã fiscalã este reprezentant legal sau contractual al persoanei juridice, iar fapta este rezultatul executãrii unei hotãrâri a adunãrii generale a acþionarilor/asociaþilor, sau a unei dispoziþii exprese a unui asociat/acþionar, aceºtia sunt consideraþi complici, în înþelesul Codului penal. Complicele se pedepseºte cu pedeapsa prevãzutã de prezenta ordonanþã de urgenþã pentru autor, în condiþiile Codului penal.
(2) Asociatul/acþionarul în înþelesul alin. (1) trebuie sã deþinã un procent semnificativ din pachetul de acþiuni/pãrþi sociale, astfel încât sã poatã influenþa hotãrârea adunãrii generale.

Art.15. (1) Evaziunea fiscalã sãvârºitã prin mijloace ºi procedee frauduloase constituie delict sau crimã de fraudã fiscalã ºi se sancþioneazã potrivit prezentei ordonanþe de urgenþã.
(2) În situaþia prevãzutã la alin. (1) la stabilirea pedepsei rezultante se aplicã regulile privind concursul de infracþiuni.

CAPITOLUL III
Prevenirea, descoperirea ºi combaterea fraudei fiscale

Art. 16. Prevenirea, descoperirea ºi combaterea fraudei fiscale se realizeazã prin mãsurile prevãzute de prezenta ordonanþã de urgenþã, completatã cu dispoziþiile legii fiscale ºi include mãsuri împotriva legalizãrii veniturilor provenite din activitatea criminalã.

Art.17. (1) Pentru prevenirea ºi limitarea cauzelor ce pot conduce la fraudã fiscalã, dispoziþiile legale prin care sunt stabilite obligaþiile fiscale trebuie sã fie explicite, sã respecte recomandãrile generale stabilite de Codul fiscal, sã utilizeze termeni proprii consacraþi pentru domeniul reglementat, fãrã trimiteri, similitudini sau derogãri de la noþiunile definite de legea generalã.
(2) Normele, instrucþiunile ºi/sau ordinele emise de instituþiile abilitate de lege în aplicarea legii fiscale, vor fi, de asemenea, exprese ºi explicite ºi nu vor deroga sau extinde obiectul ºi înþelesul dispoziþiei legale în aplicarea cãreia sunt emise.
(3) Formularele pentru declararea obligaþiilor fiscale ºi cele pentru consemnarea rezultatului controlului fiscal sau al oricãrui control administrativ în care se face chiar ºi numai referire la modul de stabilire, declarare ºi/sau executare a unei obligaþii fiscale, vor fi exprimate explicit ºi vor cuprinde explicaþii ºi detalii suficiente de întocmire ºi/sau completare, astfel încât contribuabilul sã le poatã redacta/completa fãrã eforturi deosebite, cu tehnici permise de legea fiscalã.
(4) Orice interpretare oficialã datã de entitãþile constituite ºi învestite conform legii, cu atribuþii exprese în acest sens, se comunicã în mod obligatoriu contribuabilului care a solicitat interpretarea ºi se publicã în Monitorul Oficial Partea I, având autoritatea unei soluþii administrative pentru situaþiile similare.

Art.18. (1) Pentru descoperirea situaþiilor prielnice sãvârºirii infracþiunii de fraudã fiscalã ºi a fraudei fiscale însãºi, autoritãþile publice legal învestite de lege pentru efectuarea controlului administrativ vor sesiza ºi vor informa contribuabilul despre orice neregulã constatatã în activitatea entitãþilor controlate ºi vor crea cadrul administrativ corespunzãtor începerii ºi desfãºurãrii procedurilor de negociere reglementate de prezenta ordonanþã de urgenþã.
(2) Limitele, nivelul de desfãºurare ºi efectul rezultatului acestor negocieri asupra sancþiunii administrative sau a sancþiunii penale sunt reglementate distinct de prezenta ordonanþã de urgenþã.
(3) Inspectorii fiscali sau personalul specializat în acþiuni de control, din cadrul instituþiilor aflate în subordinea sau în coordonarea Autoritãþii Naþionale de Control, în cazul în care considerã cã existã motive de suspiciune privind evaziunea ºi/sau frauda fiscalã vor lua mãsura solicitãrii entitãþilor controlate a urmãtoarelor date: scopul tranzacþiei ºi numele sau denumirea clientului pentru care se efectueazã tranzacþia, data ºi durata tranzacþiei, valoarea tranzacþiei ºi modul în care se executã aceasta.
(4) Personalul de specialitate din cadrul instituþiilor publice din subordinea sau coordonarea Autoritãþii Naþionale de Control are dreptul ca, pe baza împuternicirii legal încredinþate de conducãtorii acestor instituþii, sã descopere actele ºi faptele contribuabililor prevãzute ºi sancþionate de prezenta lege, sã aplice sancþiunile administrative, sã constate contravenþiile sãvârºite, sã aplice amenzile prevãzute de dispoziþiile legale pentru fapta comisã ºi sã sesizeze organele de urmãrire penalã atunci când sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracþiunilor de evaziune sau fraudã fiscalã.
(5) Solicitarea acestor date nu constituie violarea secretului de afaceri, a secretului bancar sau al asigurãrilor ºi nici violarea restricþiilor privind dezvãluirea de date ºi informaþii bazate pe o normã legalã sau pe un contract. Persoanele care au primit informaþiile respective vor pãstra confidenþialitatea lor ºi le vor utiliza strict în acþiunea fiscalã organizatã.

Art.19. (1) În scopul combaterii fenomenului de fraudã fiscalã, autoritãþile fiscale ºi autoritãþile publice de control, denumite astfel de legea de înfiinþare a acestora, vor acorda asistenþã de specialitate entitãþilor care desfãºoarã activitatea fiscalã, vor transmite recomandãri cu privire la modul de întocmire a evidenþelor, de completare a formularelor ºi vor avea în programele de control tematic acþiuni speciale cu caracter preventiv.
(2) În cazul în care se constatã cã acþionarii/asociaþii unei societãþi comerciale, care deþin 100 % sau majoritatea capitalului social, au fost condamnaþi pentru infracþiunea de fraudã fiscalã, organul constatator va solicita dizolvarea societãþii în vederea lichidãrii.

Art.20. (1) Mãsurile pentru prevenirea, descoperirea ºi combaterea fenomenului de fraudã fiscalã se pun în aplicare acolo unde sumele de bani, sunt primite, schimbate cu alte bunuri sau valori, distribuite sau sunt altfel folosite, prin orice tranzacþii, prin intermediul sau de cãtre urmãtoarele entitãþi care desfãºoarã activitate fiscalã:
a) Bãnci ºi instituþii financiare non bancare;
b) Societãþi de asigurare;
c) Societãþi de investiþii ºi investitori de portofoliu;
d) Organisme incluse în procesul de privatizare ºi fonduri de privatizare;
e) Persoane care organizeazã ºi desfãºoarã jocuri de noroc ºi societãþi comerciale are au ca obiect jocuri de noroc;
f) Persoane juridice care administreazã fonduri de asistenþã mutualã;
g) Notariate, cabinete de avocaturã, societãþi civile profesionale de avocaþi ºi orice alte forme de exercitare a unei profesii liberale;
h) Case de schimb valutar;
i) Societãþi de leasing;
j) Partide politice;
k) Sindicate ºi asociaþii profesionale;
l) Organizaþii non profit;
m) Societãþi de audit;
n) Contabili autorizaþi;
o) Burse de valori ºi alte entitãþi care efectueazã tranzacþii cu titluri de valoare;
p) Case de împrumut ºi amanet;
r) Agenþii imobiliare;
s) Fonduri private de pensii;
t) Agenþii de pariuri;
u) Case de licitaþii, cu excepþia vânzãrilor silite;
v) Organizaþii criminale fiscale, definite la art. 2 punctul 12.
(2) Mãsurile prevãzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru entitãþile menþionate la alin. (1), chiar dacã ele au fost declarate în insolvenþã, sunt în procedurã de faliment sau în lichidare.

CAPITOLUL IV
Conduita contribuabilului ºi consecinþele comportamentului acestuia asupra tratamentului legal aplicabil în cazul constatãrii fraudei fiscale

Art.21. (1) Autoritãþile statului, care au atribuþii de control, au dreptul sã constate actele ºi faptele de fraudã fiscalã, cu respectarea dispoziþiilor prezentei ordonanþe de urgenþã.
(2) Controlul se exercitã la toþi contribuabilii, indiferent de forma lor juridicã, în mãsura în care acestora le revin obligaþii faþã de bugetele beneficiare. Controlul se efectueazã de regulã la sediul contribuabilului, dar poate fi extins, în situaþii bine determinate, asupra persoanei sau la locul unde sunt depistate veniturile criminale.
(3) La solicitarea organelor de control prevãzute la alin. (1), instituþiile financiare (bãnci, fonduri de investiþii, case de asigurãri, etc.) sunt obligate sã comunice de îndatã, în scris, datele si informaþiile solicitate de acestea, referitoare la conturile deschise de persoanele supuse controlului.

Art.22. (1) Descoperirea sãvârºirii unei fapte care este calificatã, potrivit prezentei ordonanþe de urgenþã, fraudã fiscalã, de cãtre instituþiile publice de control fiscal sau control administrativ atrage dupã sine sesizarea de cãtre acestea a instituþiilor abilitate de legea penalã pentru începerea procesului penal în etapele ºi fazele prevãzute de legea penalã, raportat la calitatea bugetului beneficiar asupra cãruia se rãsfrâng efectele fraudei fiscale.
(2) Sesizarea transmisã organelor penale nu sisteazã controlul administrativ ºi nu suspendã acþiunile începute de instituþiile publice de control, care pot continua controlul ºi pot propune contribuabilului declanºarea negocierilor cu privire la recuperarea imediatã a pagubei constatate.

Art.23. Declanºarea ºi continuarea controlului dupã data recunoaºterii contribuabilului vor avea în vedere inclusiv datele cuprinse în declaraþia contribuabilului prevãzutã la art. 26, iar confirmarea ca reale a datelor incluse în aceasta va putea contribui la reducerea sancþiunilor ce ar urma sã fie aplicate de instituþiile publice de control.

Art.24. (1) Recunoaºterea sãvârºirii infracþiunii de fraudã fiscalã ºi achitarea integralã a pagubei, independent de începerea sau anunþarea vreunui control, înlãturã caracterul penal al faptei.
(2) Instituþiile publice de control au posibilitatea fie a continuãrii controlului care viza modul de îndeplinire a altor obligaþii fiscale, fie a începerii unui control pentru alte obligaþii fiscale ale contribuabilului.

Art.25. Mãsurile administrative singulare sau complementare dispuse de instituþiile publice de control rãmân reglementate de dispoziþiile legale a cãror încãlcare se constatã.

Art. 26. În cazul în care, ca urmare a sãvârºirii unui DELICT sau CRIMÃ DE FRAUDÃ FISCALÃ, nu se pot stabili, pe baza evidenþelor contribuabilului, impozitele, taxele ºi contribuþiile datorate, acestea vor fi determinate de organul de control prin estimare, utilizând în acest scop orice documente ºi informaþii referitoare la perioada anterioarã ºi la activitatea desfaºuratã.

Art.27. (1) Negocierile pentru recuperarea pagubelor rezultate din încãlcarea legii fiscale, indiferent de caracterul faptei prin care au fost sãvârºite, pot fi desfãºurate de instituþiile publice de control sau de organele de urmãrire penalã prin intermediul unor persoane desemnate expres de conducãtorul instituþiei respective.
(2) Persoana sau grupul de persoane desemnate vor avea calificarea profesionalã impusã de cunoaºterea dispoziþiilor legale, a mediului social, comercial ºi de afaceri la care se raporteazã aceste dispoziþii legale încãlcate ºi cele conexe.

Art.28. (1) În situaþia în care recunoaºterea contribuabilului ºi plata sumei ce reprezintã paguba produsã au loc dupã punerea în miºcare a acþiunii penale în una din fazele procedurale, instanþa de judecatã este singura care apreciazã asupra valorii acestei declaraþii.
(2) Instanþa de judecatã este liberã sã decidã fãrã a fi þinutã de niciuna din constatãrile instituþiei publice de control.

Art.29. Dispoziþiile prezentei ordonanþe de urgenþã se completeazã cu dispoziþiile Codului penal ºi Codului de procedurã penalã ori de câte ori dispoziþiile acestora nu contravin dispoziþiilor prezentei ordonanþe de urgenþã.

Art. 30. În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanþe de urgenþã, Autoritatea Naþionalã de Control va elabora norme metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 31. Prezenta ordonanþã de urgenþã intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.