Georgiana poate dărui aurora boreală sau cum poate un om să schimbe viaţa unei familii

Articol scris de Ioana Revnic.

Fata din Norvegia a citit rândurile mele şi a decis să ajute copilul a cărui istorie o spusesem. 

Întâi, fiindcă se apropia ziua lui Relu, a vrut să îi facă un cadou. A aflat că baieţelul vrea o tabletă, deci a hotărât să i-o daruiască. Nu a uitat-o nici pe sora copilului, căreia i-a cumpărat o geacă şi o pereche de cizme. În cele din urmă, a făcut să ajungă la părinţii lor şapte pachete cu de-ale gurii.

Și cum, întâmplător, fata din Norvegia era fix din județul în care trăiește Relu, cum rudele ei rămase în România locuiesc la câteva zeci de kilometri distanță de satul copilului (Silistea, județul Constanța), și-a trimis cumnatul să-i ducă băiatului un tort.
 
La fața locului, acesta a constatat că familia locuia într-o casă fără curent. I-a spus fetei din Norvegia cum stau lucrurile și amândoi au hotărât să îi sprijine mai mult pe acești oameni. Să îi ajute să își tragă curent în casă și să își consolideze locuința. Să facă în așa fel încât la copil să ajungă o proteză. Cât mai iute.
 
Pentru asta, cumnatul fetei din Norvegia a adunat toate documentele medicale ale băiatului. A căutat oferte pentru proteza lui Relu. A ales oferta potrivită. A întocmit un dosar și l-a depus la Casa de Asigurări din Constanța.

Între timp, tatăl copilului s-a îmbolnăvit. Avea o tumoare care a trebuit să fie operată. Fata din Norvegia, cumnatul ei și prietenii lor au aranjat ca bărbatul să fie dus la spital. Apoi s-a îngrijit să nu rămână singur când a fost transferat din Constanța la București, unde a fost operat. Nu l-au lăsat de izbeliște nici când acesta s-a întors acasă. Ori când a revenit în capitală, la controalele post-operatorii.
 
Prin noiembrie, fetei din Norvegia i-a venit ideea să le dăruiască copiilor bolnavi de cancer, părinților, doctorilor și asistentelor de la Spitalul ,,Marie Curie” câteva ore altfel. Cu pizza, prăjituri, compoturi, gânduri bune, vorbe calde și -- pe cât se putea -- cu un dram de voie bună. Cadoul ei a fost livrat destinatarilor, în stare perfectă.
 
În sfârșit, tot ea a făcut ca familia lui Relu să aibă un Crăciun cu de toate.

Mai mult, l-a convins pe Moșul să aducă proteza pe care micuțul o aștepta. Venerabilul domn a ascultat-o. Cu atât mai mult cu cât și alții îi ceruseră același lucru. Știau de dinainte sau citiseră povestea copilului căruia cancerul i-a mâncat un picior.

Când mi-a trimis primul mesaj, pe la începutul lui octombrie, habar nu avea că are să schimbe viața unei familii: "Aş dori să ajut copilașii la care mergi. Nu am putere să îi cumpăr lui Relu o proteză, dar îi pot ușura viața cumva…!”, mi-a zis. 
 
Eu stau în București. Ea, în Norvegia. E de vârstă fratelui meu. Are 32 de ani. Un copil. Și un soț. Spune despre ea că e un om simplu și că muncește din copilărie.

Noi două vorbim. Aș spune că, între timp, am devenit aproape prietene. În ultimele luni, am făcut multe împreună. Dar nu ne-am întâlnit încă.

O cheamă Georgiana.

Uneori, o suspectez de atotputernicie. Dacă mâine i-aș comanda aurora boreală la care visez de nu știu când, în mod sigur mi-ar face-o cadou a doua zi.

Georgiana pretinde că viața i-a dăruit foarte multe. Iar acum vrea să dăruiască ceva - la rândul ei.

Am cunoscut-o datorită poveștii mele despre un băiețel bolnav de cancer. Cândva, Georgiana a îngrijit, a vegheat, a îngropat și a jelit un om drag pe care această boală blestemată i l-a răpus.

Articol preluat de pe www.daruiesteviata.ro. Puteți citi aici articolul original.