Reminder: De azi, înscrisurile „de mână” sunt titluri executorii numai dacă figurează în registrele publice

Înscrisurile sub semnătură privată pot fi considerate titluri executorii numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, potrivit Legii nr. 17/2017 care a intrat astăzi în vigoare.

Textul ordonanței aprobate prin această lege a adus unele modificări necesare Codului de procedură civilă. În procedura parlamentară de aprobare a acestei ordonanțe însă, textul acesteia a mai primit câteva amendamente, printre care și o modificare importantă cu privire la înscrisurile sub semnătură privată propusă pe ultima sută de metri de către cei din Comisia juridică a Camerei Deputaților. Concret, în acele cazuri în care înscrisurile de acest fel sunt considerate de lege titluri executorii, e necesară, de azi, și înregistrarea înscrisului într-un registru public.

Notă: Prin registre publice înțelegem Registrul Comerțului, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, Cartea funciară etc.

Spre exemplu, un contract de comodat încheiat printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă era și până acum considerat titlu executoriu pentru obligația de restituire a bunului dat în comodat, dacă contractul expiră sau are loc decesul comodatarului, potrivit Codului civil. Numai că, de acum înainte, contractele astfel încheiate vor trebui înscrise și într-un registru public pentru a putea funcționa ca titluri executorii, după cum impun noile modificări.

Un alt exemplu este un contract de gaj sau unul de ipotecă, atâta timp cât sunt valabil încheiate, precum și contractul de asistență juridică pe care avocatul îl încheie cu clientul său, acestea toate fiind acte pe care legea le recunoaște ca având caracter de titluri executorii.

Totuși, chiar și până acum, unele dintre înscrisurile sub semnătură privată nu puteau funcționa ca titluri executorii decât dacă erau înscrise în registrele publice, cum este cazul contractelor de închiriere a locuințelor (se înregistrează la Fisc) sau al contractele de arendare (se înregistrează la consiliile locale). Așadar, pentru acestea, modificarea care a intrat astăzi în vigoare nu schimbă practic nimic.

În afară de acest aspect, parlamentarii au mai adus și alte câteva amendamente la OUG nr. 1/2016, în materia executării silite.

Spre exemplu, chiar dacă prin ordonanță se stabilise deja ca hotărârile arbitrale să fie titluri executorii și să se execute silit întocmai ca o hotărâre judecătorească, nu se făcea nicio distincție în ceea ce privește obiectul la care se referă hotărârea arbitrală. Deputații au tranșat însă această chestiune și au clarificat faptul că, atunci când hotărârea arbitrală se referă la transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, atunci hotărârea trebuie să fie prezentată instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial.

De asemenea, dacă un imobil se situează în circumscripțiile mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea e competent să realizeze executarea.

Notă: Pentru ordonanțele de urgență ale Guvernului (care sunt oricum depuse la Parlament ca o primă condiție pentru intrarea în vigoare) există o procedură parlamentară de urgență de aprobare a acestora prin lege. Totuși, dacă parlamentarii nu le dezbat și nu le aprobă/resping în mod concret, legislația prevede că acestea sunt considerate ca adoptate tacit.