De curând, chestiunea executării silite în baza unor înscrisuri sub semnătură privată a cunoscut o modificare importantă prin Legea nr. 17/2017: actele de acest fel trebuie să se regăsească înscrise în registrele publice înainte de a merge să cerem executarea silită în baza lor. Într-un limbaj mai tehnic, s-a condiționat funcționarea acestor acte ca titluri executorii de înscrierea în anumite registre.
"Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă", potrivit noilor prevederi.
Notă: Despre înscrisurile sub semnătură privată, la modul general, și despre cum se diferențiază de cele autentice puteți afla mai multe din acest articol.
Unele dintre aceste înscrisuri sub semnătură privată (acte scrise de mână, tehnoredactate ș.a.m.d.) erau deja, prin efectul unor acte normative, considerate ca titluri executorii -- unele fără vreo formalitate în plus, altele dacă primeau dată certă (data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege), iar pentru unele exista deja condiția de a fi înscrise în anumite registre (contractul de închiriere a locuinței sau de arendă, spre exemplu).
În mod firesc, pentru un simplu cetățean s-au ivit câteva întrebări: trebuie să merg cu înscrisul meu undeva și unde? Mai pot să cer executarea silită în baza înscrisului meu (un act unilateral, un contract etc.) sau nu?
Căror acte li se aplică condiția înregistrării?
În momentul în care intră în vigoare o modificare a unui act normativ, prima chestiune pe care trebuie să o tranșăm este cui se aplică și cui nu se aplică această schimbare, ce situații deja existente sunt afectate de ea etc. Uneori, răspunsul e foarte simplu, pentru că actul de modificare în sine ne spune ce și cum, alteori însă trebuie să facem apel la alte prevederi legale, la reguli de interpretare din drept și, în mod evident, la opinia unui specialist.
"Prin modificarea adusă, se restrânge practic noțiunea de titlu executoriu. Existau mai multe situații în care anterior intrării în vigoare a legii de modificare a OUG 1/2016, diverse înscrisuri sub semnătură privată erau considerate titluri executorii fără a fi înscrise într-un registru public. Trebuie ținut cont de modificările aduse și de faptul că aceste condiții nou-apărute se aplică doar de la data intrării în vigoare a Legii 17/2017, respectiv de la 24 martie 2017. Înscrisurile anterior emise, dacă îndeplineau condițiile de titlu executoriu, consider că își păstrează caracterul de titlu executoriu, chiar și fără înregistrarea lor într-un registru public, dacă anterior nu era prevazută aceasta condiție. Cu siguranță, în practică, executorii judecătorești vor evalua caracterul de titlu executoriu al înscrisului prezentat", a explicat pentru redacția noastră Natalia Berindean, avocat în cadrul societății civile de avocați Berindean&Dascăl.
Practic, dacă legea recunoștea și până acum calitatea de titlu executoriu unui act (sau posibilitatea de a deveni unul, cu îndeplinirea unor condiții), atunci actul respectiv va putea fi considerat și în continuare titlu executoriu fără probleme.
În Legea nr. 71/2011 (actul de punere în aplicare a Codului civil) regăsim o prevedere care este deosebit de importantă cu privire la contracte care stabilește că legea de care trebuie să ținem cont atunci când vorbim de executarea actului (inclusiv cea silită) este cea în vigoare la momentul încheierii contractului respectiv, iar nu una ulterioară.
"Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa", potrivit Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil.
|
Așadar, pentru contractele din Codul civil și care au fost încheiate înainte de 24 martie 2017, condiția înscrierii într-un registru public nu este aplicabilă, ci doar pentru cele încheiate după 24 martie. Dacă au fost încheiate sub formă de înscrisuri sub semnătură privată, ele vor fi titluri executorii (dacă se prevede în Cod că sunt sau pot fi) în condițiile existente la momentul încheierii acestora.
Cel mai bun exemplu este cel al contractului de comodat (reglementat prin Codul civil), unde putem vorbi de contract ca titlu executoriu dacă acesta are dată certă. Dacă ar fi fost să călcăm peste prevederea din Legea de punere în aplicare a Codului civil pe care am enunțat-o mai sus, ar însemna că toate contractele de comodat încheiate înainte de 24 martie ar trebui înscrise în registre publice, ceea ce ar fi, printre altele, și puțin absurd.
Așadar, un contract de comodat este în prezent titlu executoriu pentru anumite obligații stricte doar dacă are dată certă, dobândită printr-unul dintre cele șase moduri prevăzute de Codul de procedură civilă (printre care și înregistrarea într-un registru public).
"De asemenea, subliniez că prin modificarea adusă, nu orice înscris sub semnătură privată, înscris într-un registru public devine automat titlu executoriu, ci doar în cazurile și condițiile prevăzute de lege", ne-a mai spus avocata.
De ce era necesară condiția ca înscrisul să figureze într-un registru?
Pentru unele contracte, noțiunea de registru public nici nu se cunoaște, la acest moment, unul dintre exemple ar fi acela al contractului de credit (nu ipotecar!), din moment ce OUG nr. 99/2006 (actul normativ care-l reglementează) nu trimite la niciun astfel de registru. De fapt, legiuitorul nu definește nicăieri noțiunea de "registru public" în sine. Ca exemple de registre publice putem oferi Cartea funciară, Registrul Comerțului, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, registrele speciale pe care le țin notarii (de pildă, avem un registru special pentru actele de dare în plată).
De fapt, în momentul în care înscriem ceva într-un astfel de registru (ca să nu mai spunem că, de fapt, o facem pentru că ne obligă legea), este pentru că trebuie să facem acel act și conținutul său cunoscut și altor persoane în afară de noi și, eventual, părțile. Cu alte cuvinte, facem realmente opozabil celorlalte subiecte de drept un raport juridic pe care l-am stabilit singuri sau de comun acord cu cineva.
Din momentul în care se regăsește într-un registru public, persoanele care sunt interesate să cunoască o anumită situație juridică pot să o facă prin consultarea acelui registru (deși, uneori, actele normative impun existența unui interes pentru a răsfoi filele unui registru).
"O explicație a introducerii acestei condiții este probabil pentru a sublinia opozabilitatea prin înregistrarea într-un registru public, pe de o parte, dar în același timp și a ușura munca executorului judecătoresc, autoritatea care evaluează caracterul de titlu executoriu a înscrisului prezentat odată cu cererea de executare silită. Ca reproș, deși este greu să anticipez ceea ce se va întâmpla, cred că vor urma o serie de alte modificări legislative sau cel puțin reglementări ale normelor de aplicare sau alte asemenea reglementări cu privire la diverse alte înscrisuri sub semnătură privată, care erau anterior Legii nr. 17/2017 titluri executorii, fără a fi înscrise într-un registru public. Sunt convinsă că se dorește păstrarea caracterului de titlu executoriu al acestor înscrisuri și va urma o modificare în ceea ce privește modalitatea de a le înscrie într-un registru public", ne-a mai explicat Natalia Berindean.
Comentarii articol (1)