Executarea silită în baza actelor "de mână": Ce probleme ridică în practică noile modificări?

Săptămâna trecută a intrat în vigoare un nou val de modificări în materie de procedură civilă. Pentru înscrisurile sub semnătură privată, Legea nr. 17/2017 a însemnat o nouă schimbare la capitolul executării silite a acestora, de data aceasta legiuitorul stabilind că executarea silită în baza acestor înscrisuri se poate face numai dacă sunt trecute în registrele publice.

"Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă", potrivit noilor prevederi.

În forma de intrare în vigoare, la 15 februarie 2013, Codul de procedură civilă nu prevedea nimic expres cu privire la executarea silită în baza înscrisurilor sub semnătură privată. Codul stabilea doar că "titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie".

Chestiunea învestirii cu formulă executorie ca procedură distinctă, de sine-stătătoare, a dispărut din discuție (învestirea se face acum de către judecătorul care încuviințează executarea silită, în ultima parte din încheiere), iar OUG nr. 1/2016 a stabilit că înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, s-a detaliat chestiunea executării înscrisurilor.

Însă Legea nr. 17/2017, cea prin care Parlamentul a aprobat OUG nr. 1/2016, a adus modificări importante actului pe care-l aprobă, una dintre aceste modificări fiind tocmai în materia înscrisurilor sub semnătură privată. Concret, parlamentarii au considerat că prevederea din OUG nr. 1/2016 nu era suficientă, așa că i-au mai adăugat și condiția ca înscrisurile să fie înregistrate în registrele publice pentru a se putea cere executarea silită în baza lor.

Important! Legea nr. 17/2017 nu stabilește că, odată cu intrarea sa în vigoare, orice înscrisuri sub semnătură privată sunt titluri executorii, ci introduce o condiție aparte pentru cei care vor să meargă cu aceste înscrisuri la executorul judecătoresc. Formularea "în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege" ne duce cu gândul la faptul că vor fi considerate și de acum înainte titluri executorii numai acele înscrisuri cărora legea le-a adus efectiv acest beneficiu.

"Schimbarea normativă produce un puternic impact asupra modalității de punere în executare a titlurilor executorii, constând în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere că legea nu definește niciunde termenul de registru public", ne-a spus Bogdan Ilie, avocat partener în cadrul Nicolescu Attorneys at Law. Practic, pentru unele înscrisuri e ușor de imaginat care ar fi acelea, respectiv Cartea funciară, Registrul Comerțului, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare etc., însă pentru restul?

De fapt, discuția cu privire la executarea silită în baza acestor înscrisuri ridică trei întrebări: ce se întâmplă cu cele care se înscriau deja în registre, ce se întâmplă cu cele care nu trebuiau să îndeplinească vreo condiție anume pentru a fi titluri executorii și, în fine, ce se întâmplă cu cele pentru care legea impune alte condiții pentru executarea silită?

Notă: Despre înscrisurile sub semnătură privată, la modul general, și despre cum se diferențiază de cele autentice puteți afla mai multe din acest articol.

1. Înscrisurile pentru care legea prevedea deja înregistrarea

Pentru unele dintre înscrisurile sub semnătură privată, legea prevedea deja faptul înscrierii în anumite registre, așa că noile schimbări nu le afectează. Exemplul cel mai la îndemână este cel al contractului de închiriere a unui imobil, care trebuie obligatoriu înregistrat la Fisc. De asemenea, contractul de arendă trebuie înregistrat la consiliul local.

"Contractele de locațiune, respectiv închirierea și arendarea sunt titluri executorii, în măsura în care sunt înregistrate la organele fiscale competente. Astfel, apreciind că această înscriere echivalează cu o înregistrare în registrul pubilc, acestea vor fi în continuare titluri executorii, fără a mai fi necesară o altă formalitate legală", potrivit avocatului.

Să luăm o situație practică: proprietarul care și-a dat în chirie apartamentul, la finalul perioadei determinate pentru care a închiriat spațiul, se lovește de refuzul chiriașului de a mai pleca. Dacă contractul său de închiriere nu figurează ca înregistrat la Fisc (și asta presupune deja și plata impozitelor și contribuțiilor aferente veniturilor obținute), atunci proprietarul nu se va putea folosi de contractul său ca titlu executoriu pentru a-l da afară pe chiriaș, ci doar de o acțiune pentru evacuare formulată în instanță.

2. Înscrisurile pentru care legea stabilea alte condiții pentru executarea silită

Aici ne referim mai exact la condiția impusă de Codul de procedură civilă cu privire la darea de dată certă înscrisurilor sub semnătură privată. "Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege", potrivit actului. Mai exact, modalitățile prin care un înscris dobândește dată certă și momentul de la care se întâmplă asta sunt următoarele:

• din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
• din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;
• din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
• din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
• din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
• din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

După cum reiese din aceste șase modalități, unele dintre ele deja presupuneau înregistrarea înscrisului undeva. De exemplu, pentru contracul de comodat care e făcut prin înscris sub semnătură privată, dacă acesta are dată certă poate fi folosit ca titlu executoriu pentru anumite obligații. Problema care s-ar pune în această situație, dat fiind că data certă se poate conferi prin șase moduri, cum se va împăca această condiție cu cea nou introdusă privind înregistrarea într-un registru public?

"În privința contractelor de împrumut, având în vedere că legea civilă instituie, pentru a constitui titluri executorii, obligativitatea primirii de dată certă, lucrurile sunt neclare în prezent. O soluție cu privire la acest tip de contract ar rezulta din modalitatea de soluționare a concursului de legi, respectiv a celui dintre Codul civil si Codul de procedură civilă. Ca urmare a faptului că acestea sunt două legi organice și generale, având aceeași forță juridică, apreciem că pentru a putea conferi expresie ambelor prevederi legale, se imupune recunoașterea caracterului executoriu al contractelor de împrumut numai dacă data certă este obținută în baza înscrierii într-un registru public, fiind excluse celelalte ipoteze de obținere a datei certe", ne explică avocatul Bogdan Ilie.

3. Înscrisurile recunoscute ca titluri executorii fără alte formalități

Pentru anumite situații, actele normative recunoșteau deja caracterul de titlu executoriu al înscrisului sub semnătură privată, fără a mai fi necesare alte formalități. Totuși, condițiile cu privire la întocmirea legală a acestor înscrisuri trebuie să fie respectate. Cele mai bune exemple la această categorie sunt contractele de credit, cele de leasing și cele de asistență juridică.

"O interesantă abordare este suscitată de contractele de credit și cele de leasing care constituie titluri executorii fără necesitatea îndeplinirii vreunei formalități legale, așa cum este stabilit prin legi speciale. Or, având în vedere principiul potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală, consideram că acestea vor rămâne în continuare titluri executorii față de caracterul de lege generală al Codului de procedură civila. Această optică este susținută și de principiul potrivit căruia legea generală mai recentă nu are prioritate față de legea specială anterioară, dacă aceasta din urmă conține reglementarea specială, iar legea mai nouă nu conține o prevedere referitoare la aplicarea legii în timp", consideră avocatul.

Mergând pe același raționament, specialistul ne spune că și contractele de asistență juridică (cele încheiate cu avocatul) vor constitui în continuare titluri executorii, în baza Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat - actul normativ care reglementează aceste contracte și care prevede că acestea sunt titluri executorii.

O dovadă a faptului că modificările recente ridică numeroase controverse este și o declarație recentă a avocatului Gheorghe Piperea pentru ziarul Bursa, acesta considerând că, în prezent, contractele de credit (nu cele de ipotectă însă) nu mai sunt titluri executorii, tocmai pentru că nu sunt înregistrate nicăieri. Potrivit sursei citate, asta ar însemna că nu mai pot fi demarate proceduri de executare silită în baza acestor contracte de credit.