Brandul de angajator și brandul de meserie

Singura excepție a fost un italian care a vorbit despre provocările pe care le are o companie foarte mare când recrutează oameni pentru că activează într-un sector nu prea cunoscut, deși vital pentru noi toți. Ca organizație, erau evident concentrați pe creșterea notorietății brandului de angajator. Speaker-ul dădea exemplu cum un specialist va alege întotdeauna Ferrari, chiar și pentru un salariu mai mic, în detrimentul unei companii foarte mari, dar mai puțin cunoscute.

De ceva vreme, companiile au început să devină din ce în ce mai preocupate de Employer Branding, dar n-am auzit prea multe despre brandul de meserie, cel puțin nu pe plan local, unde e mult mai mult nevoie de acest tip de abordare decât de cea care vine la pachet cu brandul de angajator.

Cred că suntem toți de acord că dacă un tânăr are de ales între un call center și un post de mecanic într-un service, 99% vor alege call center-ul. Este un loc, aparent, mult mai liniștit, curat și care are o imagine mai bună. Sunt multe povești despre cum un angajat de la call center a ajuns manager de succes, povești reale, de altfel (cunosc personal câteva persoane în această situație), dar sunt maximum 1% dintre situații. La fel de adevărat este că n-am auzit nicio poveste impresionantă despre vreun mecanic priceput care să fi ajuns inginer de top la vreun mare producător auto. Nu la noi.

Exemplele pot continua, de la zidari la tehnicieni veterinari, sau de la profesori la cofetari. Dacă parcurgem lista de meserii care implică muncă fizică, vom vedea că cele mai multe sunt mai degrabă disprețuite decât apreciate. Nu de puține ori am văzut atitudini jignitoare la adresa chelnerilor, a zugravilor sau a altor meserii care sunt cel mai puțin în pericol să fie înlocuite de roboți în viitorul mai îndepărtat sau nu.

Eu sunt mare fan Edd China. Cine l-a văzut muncind o să-și dea seama cât de important este un mecanic genial, un om, pe care dacă-l ai în service-ul auto, poate face diferența între o mașină reparată bine și o bombă pe roți plecată din reprezentanța auto. Aș putea vorbi ore în șir cu și despre Edd China, dar nu e momentul. Pe de altă parte cred că e momentul să reînvățăm să apreciem munca bine făcută și brandul de meserie.

Da, este important brandul de angajator, e bine să vorbească lumea frumos despre cum e viața de angajat într-o multinațională, dar, la final, vom ajunge la lipsa oamenilor care să se ocupe de anumite joburi manuale și, fără aceștia, brandul de angajator nu va mai face nici cât o ceapă degerată.

Nu este suficient să încercăm tehnici de marketing pentru o meserie sau alta. Dacă un specialist în resurse umane merge la restaurant și nu știe să spună nici măcar un “mulțumesc” chelnerului care a făcut un efort, atunci e greu de crezut că înțelege munca celui care strânge șuruburi, vopsește, face pâine sau curat în școală.

Pe de altă parte, brandul de meserie nu înseamnă doar niște sloganuri frumoase, înseamnă, înainte de toate, conștientizarea faptului că cele mai multe lucruri pe care punem mâna zi de zi sunt produse, mai degrabă, de oamenii care se murdăresc pe mâini.

Nu avem un deficit de forță de muncă pe anumite domenii, ci avem un mare deficit de imagine despre meserii care, în loc să fie apreciate, sunt disprețuite. Așa ajungem să fim nemulțumiți că un om care face acea meserie nu o face cum trebuie pentru că visează să ajungă într-un loc curat, fără prea mari bătăi de cap de unde să ia, în fiecare lună, un salariu și să nu se murdărească pe mâini.

Articol preluat de pe www.portalhr.ro. Puteți citi aici articolul original.