Articol scris de Anca Zegrean (foto stânga), Senior Associate în cadrul firmei de avocatură Biriș Goran
Mai întâi, să aruncăm o privire asupra a ceea ce poate genera interpretări diferite. Firește, în primul rând, legislația aplicabilă, conform căreia: "(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. (2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu", potrivit articolului 150 din Codul muncii.
Deși aparent neechivocă, exprimarea din textul de lege lasă totuși loc de interpretări privind tipul sporurilor care ar trebui incluse la calculul indemnizației de concediu, respectiv, dacă se vor lua în considerare sporul de muncă suplimentară, sporul pentru munca în zilele de sâmbătă și duminică, sporul pentru munca în zile de sărbători legale. O opinie vehiculată în practică este în sensul că sporurile ante-enumerate nu trebuie incluse, având caracter ocazional și nu permanent. S-a apreciat astfel, că “sporuri cu caracter permanent” reprezintă acele sume, diferite de salariul de bază, dar încasate în mod regulat de către salariat, în considerarea calităților sale, a vechimii în muncă la un anumit angajator, a specificului muncii prestate (e.g. spor de vechime, spor de fidelitate, spor de conducere, spor de rușine, spor de rezistență psihică).
Clarificări cu privire la această chestiune sunt aduse prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, de referință fiind cauza C-155/10 Williams și alții c. British Airways plc. în soluționarea căreia Curtea a fost chemată să pronunțe o hotărâre prealabilă privind interpretarea articolului 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.
În speță, Curtea a apreciat că: “remunerația plătită pentru concediul anual trebuie calculată, în principiu, astfel încât să corespundă remunerației obișnuite primite de lucrător”, precum și faptul că “(…) atunci când remunerația primită de lucrător este compusă din mai multe elemente, stabilirea remunerației obișnuite și, prin urmare, a sumei la care lucrătorul respectiv are dreptul pe durata concediului anual impune o analiză specifică”.
Prin urmare, s-a stabilit că dreptul la concediu plătit este respectat atunci când salariatul se poate bucura în timpul concediului de condiții financiare similare celor de care beneficiază în timpul desfășurării activității, urmând a fi luat în considerare “orice inconvenient legat în mod intrinsec de executarea sarcinilor care revin lucrătorului potrivit contractului său de muncă și care este compensat printr-o sumă de bani ce intră în calculul remunerației globale a lucrătorului”. Deopotrivă, au fost delimitate și acele elemente care nu vor fi incluse în calculul privind remunerația pentru concediu, anume “acele elemente ale remunerației globale a lucrătorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri ocazionale sau accesorii intervenite cu ocazia executării sarcinilor care revin lucrătorului potrivit contractului său de muncă”.
Față de hotărârea preliminară pronunțată în cauza C-155/10 Williams și alții c. British Airways plc. se concluzionează că, în plan concret, la nivel național, pentru a se determina baza de calcul a indemnizației de concediu, urmează a se analiza de la caz la caz sporurile de care a beneficiat salariatul în ultimele trei luni anterioare concediului de odihnă, prin raportare la criteriul stabilit de Curte. Cu titlu exemplificativ, se consideră că un salariat angajat pentru a presta în mod obișnuit muncă de noapte cu acordarea unui spor raportat la salariul de bază, va benefica de indemnizația de concediu calculată cu luarea în considerarea a sporului menționat, în timp ce sporul pentru munca de noapte, într-o zi de sâmbătă/duminică sau într-o zi de sărbătoare legală nu va fi inclus la calculul indemnizației de concediu, atât timp cât salariatul s-a aflat în mod excepțional într-o astfel de situație.