„În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare şi a art. 150 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceştia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective”, potrivit Deciziei ICCJ nr. 23 în dosarul nr. 2318/1/2021- recurs în interesul legii - luate în 15 noiembrie.
Ca urmare a publicării, joi, a deciziei ICCJ și a motivării în Monitorul Oficial nr. 62, aceasta a devenit obligatorie pentru toate instanțele din țară.
În motivare, judecătorii arată că soluția includerii sporurilor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în drepturile bănești aferente concediului de odihnă de care beneficiază polițiștii de penitenciare este conformă celor statuate în jurisprudența CJUE ce vizează interpretarea Directivei europene privind timpul de lucru.
„Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat că orice inconvenient legat în mod intrinsec de executarea sarcinilor ce revin lucrătorului și care este compensat printr-o sumă de bani ce intră în calculul indemnizației globale a lucrătorului trebuie să facă parte în mod obligatoriu din suma la care acesta are dreptul pe durata concediului anual. Doar acele elemente ale remunerației globale a lucrătorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri accesorii sau ocazionale, intervenite în contextul executării sarcinilor care revin lucrătorului, nu trebuie luate în considerare la calculul sumei cuvenite acestuia pe durata concediului anual.
Pe lângă elementele remunerației globale care compensează inconvenientele intrinsec legate de executarea sarcinilor lucrătorului, trebuie menținute, pe durata concediului anual plătit, toate elementele aferente statutului personal și profesional al acestuia”, motivează ICCJ.
În practică, până la pronunțarea acestui RIL, nu exista un punct de vedere unitar pe acest subiect, conturându-se astfel două orientări:
- unii judecători au considerat că sporurile pentru condiții periculoase/vătămătoare și sporul pentru condiții grele de muncă nu se includ în indemnizația de concediu, iar asta ducea la respingerea cererilor angajaților care pretindeau recalcularea indemnizațiilor; motivul ar fi fost acela că aceste sporuri nu au caracter permanent - pentru a fi avute în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite pe perioada concediului de odihnă, sporurile trebuie să aibă caracter de stabilitate și să fie acordate indiferent de numărul orelor de muncă prestate ori de condițiile de muncă; de asemenea, pe perioada concediului, salariatul nu se află în locurile unde există respectivele condiții de muncă;
- cealaltă orientare din practică a ridicat în discuție faptul că legiuitorul care acordă sporurile respective are în vedere că acele condiții speciale de muncă influențează negativ organismul uman, astfel încât nu se poate susține întemeiat că, pe perioada concediului de odihnă, efectele condițiilor vătămătoare de muncă dispar pur și simplu; judecătorii au obligat angajatorii să recalculeze indemnizațiile și să plătească diferențele de bani.
Comentarii articol (0)