Dobânzile datorate de Fisc: Contribuabilul trebuie să le ceară, dar Fiscul are obiceiul să nu le dea oricum

Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul sau plătitorul are dreptul la dobândă, conform Codului de procedură fiscală. Iar procedura pentru acordarea acestor dobânzi se regăsește în Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1899/2004.

"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/plătitorul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77 (despre momentul de la care curg dobânzile discutam săptămâna trecută, cu ajutorul unor specialiști în fiscalitate, aici - n.red.), după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului/plătitorului", scrie în Cod.

Așa cum se precizează destul de clar în ultima parte a textului citat mai sus, dobânzile trebuie cerute de contribuabil, ele nu se acordă din oficiu, în sensul că organul fiscal nu o să tragă de mânecă un contribuabil să-i dea ceea ce i se cuvine, în fapt și în drept - aceasta a fost opțiunea legiuitorului fiscalist român, una criticabilă, potrivit specialiștilor pe probleme fiscale de la D&B David și Baias - Dan Dascălu, partener și coordonator al echipei de litigii fiscale, Ana-Maria Iordache, managing associate, și Roxana Buture, senior consultant.

"Deși legea prevede posibilitatea de a beneficia de dobânzi pentru nerambursarea / nerestituirea în termen a sumelor de la bugetul de stat, acordarea dobânzilor la sumele de rambursat sau de restituit se face doar la cererea expresă a contribuabililor și niciodată din oficiu. Aici s-ar impune a fi avută în vedere practica altor state membre ale Uniunii Europene - de exemplu, Bulgaria. O astfel de abordare ne apare ca fiind una firească şi normală prin raportare la natura juridică a dobânzilor – respectiv aceea de prejudiciu pentru lipsa de folosință a banilor - corolar al răspunderii satului pentru neîndeplinirea obligațiilor legale", ne-au transmis specialiștii.

Și dacă le cerem, Fiscul chiar ni le dă?

Cei de la D&B David și Baias ne sugerează că Fiscul respinge, în general, acordarea dobânzilor, din diferite motive.

"Practica ANAF este în general în sensul respingerii cererilor de dobânzi pe motiv că, în materie de TVA, de exemplu, deconturile au fost soluționate în ordine cronologică, potrivit planificării naționale și că întârzierea soluționării acestora este datorată volumului lucrărilor coroborat cu numărul personalului din cadrul inspecției fiscale. Planificarea activității și stabilirea organigramei proprii şi a modalității de lucru reprezintă aspecte ce țin de administrarea eficientă a activității proprii organelor fiscale, astfel încât neajunsurile de orice tip, generate în acest context, fie ele şi justificate, nu pot combate normele legale exprese care stabilesc obligativitatea respectării termenului legal de soluționare a unei cereri adresate organelor fiscale", ne-au explicat avocații.

Totuși, motivul pentru care rambursarea taxei pe valoarea adăugată a intervenit cu întârziere nu ar trebui să conteze în această discuție. Au spus-o judecătorii europeni de la Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-107/10 și C-431/12, dar și judectorii români de la , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), în Decizia ICCJ nr. 7712/2013.

De altfel, așa cum ne atrăgeau atenția specialiștii de la D&B David și Baias, organele fiscale au interpretat adesea greșit textul de lege cu privire la momentul de la care încep să curgă aceste dobânzi. Spre exemplu, că dobânda ar curge numai de la data depunerii cererii sau că nu curge pe perioada unei inspecții fiscale.