Ce presupune, de fapt, hărțuirea sexuală la muncă?

Vorbim deja de o săptămână de hărțuirea sexuală la locul de muncă, dar nu ne-am oprit să explicăm exact ce ar putea să (nu) presupună asta, în termeni mai clari. Pentru că textul de lege din Codul penal în vigoare (articolul cu numărul 223 din Cod) poate să nu ofere prea multe indicii cu privire la ce-ar putea să însemne de fapt hărțuirea sexuală și cum s-ar deosebi, mai clar, de faptele/tentativele de viol sau agresiune sexuală, e necesară să căutăm câteva explicații în doctrină.

"Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate", scrie în Cod la infracțiunea de hărțuire sexuală.

Dacă ne uităm la definiția infracțiunii, vedem că e deja ușor pleonastic să spunem, în sfera penalului, hărțuire sexuală la locul de muncă. Pentru că infracțiunea în sine se referă la faptele care se petrec la muncă sau în relații similare. Între victimă și hărțuitor nu trebuie să existe o relație ca la șef la angajat, pentru că aici vorbim de hărțuirea între colegi de la același nivel organizatoric în firmă sau de persoane care fac parte chiar din departamente diferite ale unei companii.

Dacă vorbim de un abuz de autoritate (șeful hărțuiește un angajat, să zicem), atunci e vorba de altă infracțiune din Codul penal, respectiv folosirea abuzivă a funcției în scop sexual (articolul 299 din Cod). Oricum ar fi, amândouă sunt pedepsite de legea penală.

Ce se înțelege prin "favoruri de natură sexuală"? Cel care cere de la victima sa favoruri de natură sexuală cere, de fapt, ori rapoturi sexuale (de orice fel), ori alte acte cu caracter sexual (dezbrăcarea victimei, de pildă), așa cum explică, într-una dintre cărțile sale de drept penal, judecătorul, doctor în drept, Mihail Udroiu.

Favorurile sexuale pot fi cerute în orice formă: cuvinte, gesturi, priviri care transmit astfel de lucruri, prin mijloace de comunicare la distanță - apeluri telefonice, mesaje, emailuri, mesaje pe rețelele sociale, scrisori ș.a.m.d. Ceea ce subliniază însă autorul este că nu putem vorbi de hărțuire sexuală dacă gesturile persoanei sunt simple "acte amoroase" - de pildă, dăruirea de flori sau declarațiile de dragoste. Important este însă că nu vorbim de ceva ce se întâmplă doar o dată, ci de mai multe ori, așa cum scrie în textul de lege.

"Nu este necesar pentru comiterea faptei ca făptuitorul să fi realizat pretinderea de favoruri sexuale prin amenințare sau constrângere morală", spune Mihail Udroiu. Și atunci, ați putea spune, care e problema, care e pericolul? Tocmai textul infracțiunii explică: faptul că victima hărțuirii este intimidată sau umilită.

De asemenea, nu are relevanță pentru existența infracțiunii că victima a cedat și a acceptat să facă acele lucruri, atâta timp cât rezultatul a fost atins: victima a fost umilită sau s-a simțit intimidată. Hărțuitorul tot va fi tras la răspundere. De altfel, după cum subliniază specialistul, făptuitorul poate să ajungă să fie pedepsit și pentru viol sau agresiune sexuală, în același timp cu infracțiunea de hărțuire, dacă, să zicem, acesta și-a forțat victima să întrețină raporturile sexuale și eventual a fost și violent.

În fine, hărțuirea sexuală presupune că hărțuitorul cere ceva de la victima sa. Nu presupune violență, deși victima e intimidată/umilită, nu presupune că între cei doi chiar se petrece un raport sexual, cu atât mai puțin nedorit de victimă. Este vorba, așa cum scrie în textul de lege citat mai sus, de pretinderea unor lucruri.

Notă: Acest material face parte dintr-o campanie informativă cu privire la hărțuirea sexuală la locul de muncă. Celelalte materiale din serie pot fi citite aici.