Evidența obligatorie a accidentelor de muncă: Firma trebuie să folosească trei registre diferite

Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 impune angajatorilor obligația de a ține o evidență a accidentelor de muncă. Concret, această evidență trebuie să includă:

• accidentele ușoare: evenimentele în urma cărora apar leziuni superficiale care necesită numai acordarea primului ajutor și care duc la incapacitate de muncă mai mică de trei zile;
• accidentele de muncă: vătămarea violentă și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul muncii și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin trei zile calendaristice, invaliditate ori deces;
• accidentele de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de trei zile de lucru.

Prin urmare, înregistrarea accidentelor de muncă se face în următoarele registre, în baza procesului-verbal de cercetare, așa cum se arată în normele Legii SSM:

• Registrul unic de evidență a accidentaților în muncă;
• Registrul unic de evidență a accidentelor ușoare;
• Registrul unic de evidență a accidentaților în muncă a căror incapacitate de muncă este mai mare de trei zile de lucru.

De principiu, accidentele trebuie înregistrate la angajatorul la care este încadrată în muncă victima. Totodată, trebuie completat formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă (denumit pe scurt FIAM) - în patru exemplare pentru fiecare persoană accidentată.

„Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare și distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată, inspectoratul teritorial de muncă și asigurătorul (Casa de Pensii - n. red.) pe raza căruia își are sediul social, domiciliul sau reședința. (...) Angajatorul are obligația de a anunța încheierea perioadei de incapacitate temporară de muncă la inspectoratul teritorial de muncă la care a înaintat FIAM, în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea perioadei de incapacitate temporară de muncă”, este explicat în normele legii.

În altă ordine de idei, evidența accidentelor mai trebuie să includă bolile profesionale și incidentele periculoase.

Accidentul de muncă este o vătămare violentă a corpului sau o intoxicație acută profesională, conform Legii SSM, care are loc ori în timpul muncii, ori în indeplinirea sarcinilor de serviciu. Accidentul de muncă poate avea drept consecințe incapacitatea temporară de muncă, invaliditatea sau moartea.

Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă dedicată informării angajatorilor despre obligațiile pe care le au în domeniul SSM. Toate articolele din serie pot fi citite aici.