Cinci motive simple pentru care furia poate fi un lucru bun

Odată depășită senzația de duș scoțian a spectacolului furiosului per se, încep să se vadă și niscai avantaje ale stării de furie. Lucruri pe care orice om normal le simte, dar pe care nu toți au curajul social să le și articuleze.

În primul rând, furia manifestă este preferabilă furiei înăbușite în kukta personală. Oricine a ținut în el nemulțumire pe termen lung știe despre ce vorbesc. Și a și regretat-o, pentru că un capac bine înșurubat pe o oală sub presiune nu înseamnă decât că explozia va fi mai spectaculoasă. Și că sucul de roșii va murdări nu doar pereți, dar și tavanul, podeaua și protagoniștii.

Ca urmare logică, un set bine controlat de izbucniri de mai mică amplitudine va preveni atât explozia cea mare, cât și o eventuală implozie  - a se citi depresie – a furiosului.

De asemenea, furia, fiind net mai spectaculoasă decât alte manifestări omologate social, are darul de a scrie cu majuscule idei principale. Adică nu mai lasă loc de interpretări și nici de oportunități de invocare a neînțelegerii subiectului. Un captatio perfect, furia generează atenție și focus. Și urgență.

Și mergem mai departe cu efectele furiei, pentru că furia pune într-un mod unic în mișcare rotițele mecanismelor umane rezolvitoare de probleme. Presiunea nu e întotdeauna un lucru rău, iar presiunea creată de furia în plină desfășurare face minuni în acest sens. Funcția de catalizator al proceselor mentale deținută de manifestarea furiei este răspunzătoare pentru multe salturi calitative, atât în privat, cât și în politic sau social.

Furia exprimată este un act de cinste, de curtoazie etică atât de necesară în combaterea ipocriziei cu care ne place să ne bălăcim prin viață.

Nu mă înțelegeți greșit, cele de mai sus nu se constituie într-o apologie a furiei ca mod de viață. Există și oameni care pot gestiona realitatea dintr-o zonă de calm și înțelepciune, dar pentru toți noi ceilalți, furia ar putea ajuta.

Pentru că între relele alternativ posibile, aceasta este cea mai în ordine.

Oricum preferabilă minciunii sau indiferenței.

Gând la gând. Fie că ne dăm seama sau nu, marile întrebări ale vieții ne sunt comune. Ce ne diferențiază este doar momentul în care alegem să le înfruntăm și să ne luăm viața în mâini, pornind în căutarea răspunsurilor. Mai devreme sau mai târziu, citim, întrebăm, cerem ajutor. Și, mai ales, începem să ne vedem pe noi în Celălalt.

Lansăm rubrica Gând la gând în speranța că vom putea contribui, măcar puțin, la mai binele Celuilalt. Puteți citi, discuta în comentarii sau pune întrebări direct celor două autoare ale rubricii - Simona Tofan, psiholog și psihoterapeut, și Aurelia Dinu, life coach.