Dacă eliminăm reclamele la detergenţii minune, probabil că operatorii de telefonie mobilă ar câştiga detaşat un concurs de reclame înşelătoare.
Zilele trecute, într-unul dintre rarele momente în care am ajuns în faţa televizorului, mi-a sărit în ochi un spot publicitar la un tip de telefon - noul smartphone sub brand propriu al operatorului roşu de telefonie mobilă.
Nimic de zis, reclama este bine gândită pentru publicul ţintă format din cei care intenţionează să-şi cumpere primul smartphone, însă finalul a fost cel care mi-a atras atenţia: “Ai noul telefon X la 1 EUR şi la abonament, şi la cartelă”.
După ce am săpat puţin mai adânc am aflat şi misterul diferenţei de 96 EUR dintre preţul din reclamă şi cel real: timp de 24 luni de la activarea cartelei primeşti un bonus de 4 EUR/lună (adică 4 EUR x 24 luni = 96 EUR). Şi mai interesant este că primeşti bonusul doar dacă reîncarci cu minim 7 EUR/lună, iar cei 11 EUR rezultaţi din adăugarea bonusului sunt folosiţi obligatoriu pentru o extraopţiune lunară cu minute, SMS şi internet inclus.
Oricum priveşti lucrurile, telefonul respectiv nu costă în niciun caz 1 EUR la cartela, atât timp cât în momentul achiziţiei trebuie să achiţi 97 EUR. La modul în care a fost formulată această campanie, pare mai degrabă că acorzi celor de la firma de telefonie mobila un împrumut de 96 EUR cu dobândă zero şi, pe deasupra, condiţionat de achiziţii viitoare de credit.
În dorinţa de a atrage un număr cât mai mare de potenţiali clienţi, operatorii de telefonie (şi nu numai ei) apelează la diverse trucuri mai mult sau mai puţin corecte.
Din păcate, aceste spoturi nu sunt în niciun caz simple excepţii, ci mai degrabă confirmă regula.
Astfel, este tot mai necesară protecția comercianților împotriva publicității înșelatoare și a consecințelor defavorabile ale acesteia, precum și stabilirea condițiilor în care publicitatea este permisă.
Un prim pas, dar din păcate nefructificat în totalitate, a fost elaborarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă.
În sensul prezentei legi, trebuie să înțelegem următoarele concepte:
- publicitate - orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii;
- publicitate înşelătoare - publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent;
- cod de conduită - acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaţie ori dispoziţii administrative şi care defineşte comportamentul comercianţilor care se angajează să îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate;
- comunicaţie comercială audiovizuală - imaginea, cu sau fără sunet, care este destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile ori imaginile unei persoane fizice sau juridice care desfăşoară o activitate economică. Imaginile respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori retribuţii similare sau în scopul autopromovării. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ, printre altele, publicitatea televizată, sponsorizarea, teleshoppingul şi poziţionarea de produse prin servicii de programe audiovizuale.
Pentru a determina dacă publicitatea este înşelătoare trebuie să se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informaţie conţinută de aceasta cu privire la:
- caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei bunurilor ori a prestării serviciilor, dacă acestea corespund scopului lor, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, originea geografică sau comercială, rezultatele aşteptate ca urmare a utilizării lor ori rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor;
- preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se prestează serviciile;
- natura, atribuţiile şi drepturile comerciantului care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea şi bunurile sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia.
În vederea combaterii şi stopării publicităţii înşelătoare şi a respectării dispoziţiilor privind publicitatea comparativă, comercianţii, precum şi asociaţiile şi organizaţiile care au un interes legitim pot să sesizeze Ministerul Finanţelor Publice sau, după caz, Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Când se poate face sesizarea?
Dreptul comercianților de a sesiza faptele ce pot constitui contravenții, conform legii, se prescrie în termen de trei luni de la data luării la cunoștiință de anunțul publicitar, dar nu mai târziu de șase luni de la data apariției acestuia.
Cum se poate face sesizarea?
Sesizarea privind o fapta de publicitate se poate face în scris, către Direcțiile Generale Regionale a Finanțelor Publice sau prin intermediul Formularului de sesizare online postat pe site-ul MFP la adresa www.mfinante.ro, la rubrica “Publicitate înșelătoare”.
Ce fapte pot fi sancționate?
În practică instituției sunt considerate fapte de publicitate ce pot fi sancționate, utilizarea unor anunțuri de tipul:
- “cele mai mici prețuri”, “cel mai bun raport calitate-preț”;
- “cel mai mic/bun preț din România”, “cele mai mici prețuri din oraș”, “cele mai bune servicii”;
- “prețuri mai mici decât la…”, “numărul 1 în România”, “alegerea nr. 1”;
- “cea mai pură apă”, “apă cu cel mai scăzut nivel de… din România”, fără a prezența dovezi care să susțină exactitatea afirmațiilor.
Ce sancțiuni se pot aplica?
Sancțiunile aplicabile în cazul în care se constată încălcări ale legii sunt următoarele:
-
sancțiuni principale
- amenda contravențională (cu limite valorice între 3.000 - 30.000 lei, respectiv 6.000 - 60.000 lei) sau
- avertismentul;
-
sancțiuni/măsuri complementare
- încetarea publicității înșelătoare sau a publicității comparative ilegale;
- publicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contraventiei necontestat sau a hotărârii judecătorești (în care a existat o plângere împotriva procesului-verbal), integral sau în extras;
- publicarea unei declarații rectificative de către comerciantul contravenient, atât prin intermediul unui ziar de largă circulație, cât și prin intermediul mijlocului de comunicare folosit penru difuzarea anunțului publicitar interzis.