Se pare că și asta e o știintă care, pe măsură ce o știi mai tare, te prostește. Adică nu te-ajută mânca-ți-aș să legi un suflet la dârlogul conjugal sau chiar la ăla mai amărât – concubinal. Am întâlnit zeci de femei și bărbați care se zbat în căutări și apoi în eșecuri, și apoi iar în căutări, și apoi iar în eșecuri până te prinzi de fenomen și aplici regula cu perioada de după virgulă. Și, cu ajutorul ălui de sus, te resemnezi.
Se pare că nimeni nu are rețete garantate pentru aducerea împreună a doi oameni și că în mod clar e cu mult mai simplu să pui de-o manifestație decât de-un cuplu. Degeaba se fasolesc revistele cosmopolitane și feministe și mai pe nou chiar cele masculiste cu tehnici infailibile din trei-cinci-șapte mișcări. Dacă nema putirință, ce mai chichirez gâlceavă.
Nici site-urile de resort nu stau mai bine la capitolul realizări. Io cel puțin n-am văzut încă pe nimeni să zică: da, frate, mi-am găsit perechea conform sfaturilor ediției de primăvară-vară din Miresici.ro.
Oricum, există și un punct bun în toată tevatura asta cu găsitul perechii – dacă ești suficient de răbdător, statistic ai șansa să asculți până și povești haioase și cu potențial instructiv la kafia. De genul – iubitul meu e homosexual, gagica mea nu prea se spală, și multe altele la fel de drăguțe. Aventurile celor porniți în căutarea sufletului-pereche sunt o sursă inepuizabilă de povești cu floră și faună umană dezaxată.
Ce mai e nou ca subiect prin oraș: generația ajunsă la treizeci de ani nu își poate găsi pereche, nici măcar descântată cu soborul de preoți. Generația ajunsă la patruzeci de ani a apucat măcar la un divorș și a devenit picky, iar ăia la cincizeci de ani sunt deja la al doilea partaj, și cu un vast repertoriu de firme de mutat mobilă, avocați de drept familial precum și psihologi experți în relația de cuplu. Fiecare generație își are farmecul ei, ce să zic. Materializat nu în soluțiile, ci problemele caracteristice, firește. Pe ăia de douazeci de ani îi excludem de aici, că nu știu ce fac, iar pe ăia de șaizeci pentru simplul motiv că oricum nu mai contează.
Pe partea de general uman, se pare că există și overlap-uri – excuse my French – între experiențele variilor categorii de vârstă. Una comună ar fi alcoolul. Care face, dar mai ales desface cupluri. Și care întotdeauna este consumat în exces. O alta ar fi infidelitatea – adică tot un fel de exces, de asta data hormonal, dar ceva mai spectaculos, mai ales dacă se întâmplă să afle tot orașul. La fel după cum apariția progeniturilor pune probleme la fel de insurmontabile și dă în alcool sau infidelitate, după caz. Uneori chiar în violență domestic, pour la bonne bouche.
Mai avem ca repere și câteva adăvaruri zguduitoare redescoperite periodic de niște cercetători britanici/elvețieni/suedezi/you name it – bărbaților le plac femeile la plural, femeilor le plac banii și cadourile – tot la plural, evident. În același ton, directorii o lasă pe-aia de patruzeci de ani pentru două de douazeci, nevestelor casnice și ambetate de plictis le face cu ochiul poștasul, doamnelor le plac vagabonzii, domnilor fotomodelele. În lumea colorată și dată cu bronzol din revistele și cluburile glam, nici dacă ești matematician superior nu poți calcula chiar toate combinațiile și permutările de care sunt oamenii în stare de fapt. Cu alte cuvinte, viața e în plină mișcare, surprizele se țin lant, nimic nu este previzibil în afară de imprevizibil. Mult succes, carevasăzică…
Gând la gând. Fie că ne dăm seama sau nu, marile întrebări ale vieții ne sunt comune. Ce ne diferențiază este doar momentul în care alegem să le înfruntăm și să ne luăm viața în mâini, pornind în căutarea răspunsurilor. Mai devreme sau mai târziu, citim, întrebăm, cerem ajutor. Și, mai ales, începem să ne vedem pe noi în Celălalt.
Lansăm rubrica Gând la gând în speranța că vom putea contribui, măcar puțin, la mai binele Celuilalt. Puteți citi, discuta în comentarii sau pune întrebări direct celor două autoare ale rubricii - Simona Tofan, psiholog și psihoterapeut, și Aurelia Dinu, life coach.
Comentarii articol (3)