Procesele-verbale prin care organele Fiscului consemnează chestiunile găsite la controalele făcute la cererea organelor de urmărire penală, conform regulilor de procedură fiscală, nu pot să fie mijloace de probă în acest context, potrivit Deciziei CCR nr. 72/2019, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 332.
Decizia constată neconstituționalitatea unei sintagme regăsite în două prevederi din vechiul și actualul Cod de procedură fiscală: e vorba de sintagma "care constituie mijloace de probă" din art. 2331 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 (vechiul cod) și de aceeași sintagmă din art. 350 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 (actualul cod). Ca urmare a publicării acestei decizii, textele de lege trebuie citate fără respectiva sintagmă.
"(1) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul A.N.A.F. efectuează controale fiscale.
(2) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite.
(3) Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (1) și (2) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod", prevede actualul Cod de procedură fiscală la art. 350.
Actualmente, Codul de procedură fiscală prevede că, la cerere organului de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Fiscului efectuează controale fiscale. În timpul urmăririi penale, procurorul poate aviza efectuarea de controale fiscale la cel urmărit.
Codul prevede că rezultatul acelor controale este consemnat în procese-verbale care sunt folosite ca mijloace probă în procesul penal. Doar că faptul că aceste documente sunt considerate mijloace de probă (în penal) este neconstituțional, potrivit CCR. În motivarea deciziei se reține că organul de urmărire penală poate să ceară, după ce începe urmărirea, să se facă o verificare fiscală (finalizată printr-un proces-verbal) sau o constatare făcută de organul fiscal, conform regulilor de procedură penală (finalizată prin raport de constatare), iar documentele cu care se finalizează acestea să fie mijloace de probă care chiar respectă regulile penale.
"Curtea constată că în concepția noului Cod de procedură penală administrarea probelor se realizează, în mod exclusiv, în cursul procesului penal, actele întocmite înainte de începerea procesului penal neputând avea calitatea de mijloc de probă. În aceste condiții, Curtea reține că procesul-verbal (...) fiind întocmit de organele fiscale anterior începerii urmăririi penale, nu poate fi calificat, sub imperiul actualului Cod de procedură penală, ca mijloc de probă.
În schimb (...), organul de urmărire penală are competența ca, ulterior începerii urmăririi penale, să dispună efectuarea unei verificări fiscale (...) finalizată prin întocmirea unui proces-verbal, sau a unei constatări conform art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, finalizată cu un raport de constatare, caz în care procesul-verbal, respectiv raportul de constatare constituie mijloace de probă conform art. 97 alin. (2) lit.e) din Codul de procedură penală", reținem din motivarea deciziei recent publicate.
Deciziile Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unor prevederi legale din actele normative în vigoare duc la lipsirea de efecte a respectivelor prevederi și sunt general obligatorii din momentul în care se publică în Monitorul Oficial.