Săptămâna trecută, firmele din construcții au primit o veste proastă: cota redusă a contribuției asiguratorii de muncă (CAM) plătită pentru salariații lor nu poate fi aplicată pentru că nu există o schemă de ajutor de stat care să o susțină și care să aibă și binecuvântarea Comisiei Europene, așa cum prevede legislația.
Ca urmare a imposibilității de a avea cota redusă de CAM, Fiscul a obligat firmele să refacă formularele 112 depuse pentru primele luni ale anului și să plătească contribuția la valoarea ei normală, stabilită în Codul fiscal la 2,25%. De la 0,3375% la 2,25% este o diferență semnificativă, ceea ce pentru unele firme înseamnă un cost din urmă deloc neglijabil (printre contabili încă planează nedumeriri dacă se vor percepe sau nu penalități în urma acestor corecturi, din moment ce vina nu le poate fi imputată).
O altă veste proastă este că nu se știe când se va putea aplica această cotă redusă pentru că nu se știe când vom avea această schemă de ajutor de stat. Specialiștii în fiscalitate au avertizat de la începutul acestui an că e nevoie de una. Redacția noastră a adresat deja, de lunile trecute, o întrebare Guvernului și Ministerul Finanțelor Publice privitor la schema de ajutor de stat în privința acestor facilități fiscale, dar nu am primit niciun răspuns până la acest moment.
Nu se știe nici dacă, odată ce va exista schema, Fiscul va da înapoi banii care reprezintă diferența de la cota redusă până la cea normală.
Cert este că, din tot pachetul de măsuri adoptate pentru domeniul construcțiilor, prin infama OUG nr. 114/2018, cota aceasta redusă la CAM era singura care viza direct, în mod favorabil, buzunarul firmelor, celelalte fiind măsuri adoptate pentru buzunarul salariatului.
Concret, prin OUG nr. 114/2018, Guvernul a decis ca firmele din construcții (ale căror cifre de afaceri sunt măcar 80% din domeniile prescrise prin ordonanță) să aplice salariaților o scutire integrală de impozit, de contribuție la sănătate, o cotă redusă la contribuția la pensii și una redusă semnificativ la CAM. Așadar, din moment ce doar aceasta din urmă e efectiv datorată de angajator, prin faptul că ea nu se poate aplica momentan, firmele au fost cumva păcălite în toată această poveste. În plus față de toate acestea, pentru toți angajații din construcții e obligatoriu acum un salariu minim de 3.000 de lei (dar raportarea la cifra de afaceri de 80% nu se mai face aici).
Anul a început cu multe întrebări pentru cei care fac salarizarea firmelor acestea: cum stabilesc exact cifra de afaceri (detalii, aici), cum procedează în cazul angajaților cu normă parțială sau în cazul celor detașați, dacă merită să-și separe activitățile ca să nu fie nevoiți să crească salariile și acelor angajați care nu au treabă, de fapt, cu domeniul construcțiilor prin munca pe care o fac ș.a.m.d. Întrebările venite, desigur, ca urmare a faptului că Guvernul a adoptat aceste lucruri pe repede înainte și cu luarea prin surprindere a multor societăți.