Dreptul la bună-administrare: O modificare ce ar putea limita abuzurile administrației publice

Propunerea de modificare a Legii contenciosului administrativ vizează anumite schimbări radicale. Am scris o sinteză referitoare la elementele de noutate, aici. În articolul prezent, însă, ne vom concentra asupra introducerii exprese a unui drept la bună administrare și asupra posibilelor efecte ale acestuia.

Ce este dreptul la bună administrare

Pornind de la propunerea de modificare, inițiatorii acesteia au inclus o definiție a dreptului la bună administrare în proiectul de lege depus în Camera Deputaților. Conform acestui proiect, dreptul la bună administrare implică dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește drepturile și interesele sale legitime, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea autorităților și instituțiilor publice. De asemenea, principalele elemente ale acestui drept sunt:

• dreptul oricărei persoane care ar putea fi prejudiciată de o decizie individuală a administrației publice la o informare prealabilă (am analizat acest aspect aici);
• dreptul persoanelor să își acceseze dosarul propriu deținut de o autoritate administrativă (aici, limitele ar fi respectarea legislației speciale și a secretelor profesionale și comerciale, precum și a obligațiilor de confidențialitate);
• obligația de a motiva deciziile.

În orice caz, acestea nu sunt singurele elemente care compun dreptul la bună administrare. Însăși propunerea de lege le stabilește cu titlu de exemplu (prin sintagma „în principal”, inclusă înainte de enumerarea elementelor redate mai sus).

Astfel, având în vedere că inițiatorii propunerii de modificare s-au inspirat din dreptul Uniunii Europene (mai exact, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - dreptul la bună-administrare din cadrul Cartei și cel din cadrul propunerii depuse în Camera Deputaților sunt aproape identice), o modalitate de descoperire a întinderii și a conținutului dreptului la bună-administrare ar fi o referire la ce implică dreptul la bună-administrare, atunci când este aplicat de către instituțiile Uniunii Europene.

Într-un articol scris de Margrét Vala Kristjánsdóttir (profesor la Universitatea din Reykjavík), aceasta a făcut, printre altele, o analiză a ce ar putea implica dreptul la bună-administrare, dincolo de ceea ce a fost menționat în textul din cadrul sursei de inspirație:

• obligația de a răspunde solicitărilor;
• obligația de a strânge suficientă informație;
• obligația de a examina o solicitare;
• respectarea principiului proporționalității;
• respectarea principiului securității juridice (o aplicare a acestui principiu poate fi găsită într-o recomandare a Comitetului de Minisțri a Consiliului Europei).

Ce înseamnă acest lucru pentru cetățenii români

De nenumărate ori, cetățenii români s-au plâns de modalitatea cum le sunt rezolvate solicitările, de către administrația publică. Fie au fost nemulțumiți că anumite solicitări le-au fost respinse într-un mod absolut formal, fără nicio explicație, fie au avut de suportat întârzieri excesive în privința răspunsurilor la solicitări, fie s-au confruntat cu chestiuni birocratice excesive. 

Mai departe, pot fi găsite, pe forumul avocatnet.ro, destule discuții inițiate de persoane care s-au plâns de anumite practici ale administrației. De exemplu, s-a vorbit despre amenzi foarte ridicate. Dreptul la bună-administrație ar presupune, în aplicarea principiului proporționalității, stabilirea unor amenzi care să reflecte fapta care este sancționată.

După aceea, practica de necomunicare a unor acte (precum procese-verbale de contravenție) ar fi, la fel, contrară dreptului la bună-administrare.

Un alt exemplu, apărut pe forumul avocatnet.ro, a fost problema desființării claselor și a schimbării unei învățătoare dintr-o școală, fără a se discuta nimic cu părinții direcți vizați. Într-un astfel de caz, s-ar putea aplica dreptul la bună-administrație, în special în privința deciziilor care ar putea afecta unele persoane și ascultarea acestora.