avocatnet.ro 
Este important de precizat că firmele sunt obligate să asigure participarea salariaților la programe de formare profesională. Această obligație este reglementată în Codul muncii, în Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adulților și în normele acestei ordonanțe.
Potrivit legislației menționate, în funcție de numărul de angajați, periodicitatea obligației este următoarea:
- o dată la doi ani, dacă au cel puțin 21 de salariați;
- o dată la trei ani, dacă au mai puțin de 21 de salariați.
Firmele se pot asigura că își vor recupera cheltuielile într-un singur mod: întocmind un act adițional de formare profesională la contractul individual de muncă în care să fie precizate toate obligațiile pe care le are angajatul după parcurgerea programului de formare profesională, act adițional alături de care să existe documente fiscale doveditoare pentru cheltuielile efectuate.
Din actul adițional nu trebuie să lipsească următoarele:
- faptul că valoarea cursului este suportată integral sau parțial de către angajator;
- ce se întâmplă dacă salariatul nu promovează examenul (îl repetă sau suportă contravaloarea participării);
- obligația salariatului de a nu avea inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată determinată după promovarea examenului de absolvire, în caz contrar urmând să suporte toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din intervalul de timp stabilit de angajator;
- obligația de a suporta cheltuielile ocazionate și dacă, pe durata menționată în actul adițional, este concediat din motive disciplinare sau contractul său individual de muncă încetează ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca sa, precum și în cazul în care instanța penală a pronunțat o interdicție de exercitare a profesiei;
- obligația de a suporta contravaloarea cursului dacă îl întrerupe din motive personale.
Stabilirea duratei obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului
La stabilirea acestei perioade se pot lua în calcul atât durata programului de formare profesională, cât și costul lui, cu mențiunea că între durata cursului de formare profesională la care a participat salariatul și perioada pentru care acesta este obligat să nu aibă inițiativa încetării contractului de muncă trebuie să existe o proporționalitate. Instanțele reduc pretențiile angajatorului atunci când acesta a stabilit obligații excesive în sarcina salariatului.
Ca exemplu, un curs de specializare într-un domeniu de nișă poate avea o durată de două săptămâni, dar cheltuielile angajatorului pot ajunge la nivelul unui curs de formare profesională care se desfășoară timp de două luni. În acest caz, angajatorul poate raporta perioada în care salariatul nu poate avea inițiativa încetării contractului la cheltuielile cu participarea la cursul de specializare.
Stabilirea cuantumului despăgubirii datorate angajatorului
Prestabilirea unui prejudiciu sub formă de penalități este interzisă. Demisia este un act unilateral al salariatului și nu îi poate fi îngrădit în niciun fel. Prin urmare, despăgubirea nu poate fi arbitrară, ci trebuie să fie justificată de ordine de plată, facturi, chitanțe sau alte documente fiscale care arată achitarea unor costuri cum ar fi prețul cursului, diurna, cazarea, transportul, asigurarea medicală etc.
Despăgubirea se calculează proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită în actul adițional. Cu alte cuvinte, dacă durata întinderii obligației este de doi ani iar salariatul care a parcurs cursul demisionează după un an, i se poate pretinde doar o jumătate din suma cheltuită cu formarea lui profesională.
Pretențiile nesusținute de documente fiscale, cum ar fi suma de X lei reprezentând daune-interese, nu sunt luate în seamă de instanțe când prejudiciul viitor nu este cert.
Important! Angajatorul nu are dreptul să rețină diplomele de absolvire sau certificatele de calificare obținute după formarea profesională. Aceste documente aparțin salariatului și nu pot constitui mijloc de constrângere pentru a nu-și da demisia.
Controlul obligației de formare profesională
Firmele care nu asigură formarea profesională a angajaților în termenele stabilite pot fi amendate de inspectorii de muncă atunci când, cu ocazia controalelor efectuate, se constată neîndeplinirea acestei obligații.
În primă fază, inspectorii de muncă dispun doar întocmirea unui plan de măsuri de remediere, într-un anumit termen. La maximum zece zile lucrătoare de la data expirării termenului de remediere, inspectorii reiau controlul.
În situația în care, cu ocazia reluării controlului, se constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a măsurilor dispuse, firma este sancționată cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei.
Acest articol face parte dintr-o campanie informativă avocatnet.ro pe tema formării profesionale în cadrul relațiilor de muncă, în care ne-am propus, cu ajutorul specialiștilor, să abordăm aspecte teoretice și practice importante pentru firme și angajații acestora. Toate materialele din această serie pot fi citite aici.
Constantin 81