1. Unde se va ține discursul?
Știu oameni care spun „eu sunt suficient de bun, încât pot vorbi oriunde”. Și e adevărat. Poți vorbi, în general, oriunde. Dar ce nu știe ascultătorul despre acei oameni e că au făcut anterior cercetări asupra locului în care vorbesc și au adaptat discursul în consecință.
Dacă ții un discurs, spre exemplu, într-o sală în care lumina e puternică și ești interesat să afișezi ceva pe ecran, e important să șții ce culoare trebuie să aibă fundalul, ce culoare trebuie să aibă fontul etc. Într-o cameră extrem de luminată, să scrii cu fonturi de culoare deschisă e calea spre pierzanie. Toată lumea te va ține minte ca pe ăla care a ținut o prezentare din care nu se putea citi nimic.
2. Cum arată configurația sălii?
Am vorbit, la un moment dat, într-un soi de berărie. Oamenii stăteau față în față, la mese, iar eu vorbeam undeva pe o scenă, în lateral. Sunt obișnuit să mă uit în ochii celor din fața mea atunci când vorbesc, așa că experiența a fost una extrem de ciudată. Configurația meselor îi determină, adesea, pe oameni, deși disciplinați în general, să-și dorească să schimbe cuvinte unii cu alții. Aveam încontinuu sentimentul că oamenii din față mea sunt atenți la conversațiile lor, iar eu vorbesc singur. Și nu sunt obișnuit să fac asta. Mă enervează ideea și îmi distruge concentrarea de la ce am de spus. Mi-a fost greu și nu cred că a fost una dintre cele mai bune experiențe pe care le-am trăit.
Dacă aș fi înțeles cum stă treaba, m-ar fi ajutat să am un microfon mobil, să mă pot da jos de pe scenă și să mă plimb printre oameni. Dar nu se putea, așa că am rămas țintuit acolo, fierbând în suc propriu până la finalul discursului.
Știi că trebuie să vorbeșți colegilor tăi în sala de sedințe? Alege-ți un loc din care îi poți privi pe toți în ochi. Încearcă să intri în sufletul lor când vorbești, să îi determini să asculte ce ai de spus și să intervină, dacă e cazul, pentru discutarea subiectelor importante. Ca să fii văzut și ascultat, trebuie să stai în locul și poziția potrivită.
3. Câți oameni sunt în sală?
Poate ți se pare că nu contează, însă unul e discursul făcut pentru a fi auzit de o mulțime mare de oameni, altul e discursul care trebuie ascultat de zece colegi de la birou, dintr-o sală de ședințe. Diferența dintre cele două stă tocmai în timpul alocat interacțiunii cu oamenii, în modul de adresare, în tipul de glume pe care te gândeșți să le foloseșți și în strictețea programului.
4. Ce caracteristici au oamenii din audiență?
E important să știi. Sunt profesionișți, sunt oameni pe care îi introduci în subiect, sunt oameni pentru care subiectul nu e important, dar au fost aduși acolo semi-forțat, pentru un training de companie? Ultima categorie, mai ales, e cea care o să-ți dea cea mai mare bătaie de cap. Pentru ei, trebuie să reușeșți să construiești un discurs suficient de relaxat și de ușor de urmărit, încât să le captezi atenția pe principiul că „uite, merită să ascult, că învăț lucruri foarte interesante”.
Dacă tu știi cine e în sală, discursul tău ar putea fi ori suficient de slab în detalii (profesioniștii te vor pune imediat la zid, prin mimică, gesturi sau întrebări), ori foarte sofisticat pentru oamenii din sală (și o să vezi oameni care se uită la telefoanele mobile, care cască ori care privesc în gol, absenți, sperând că poate timpul trece mai repede așa).
Articolul pe care tocmai l-ai citit este un fragment din una dintre lecțiile cursului nostru Vorbitul în public. Ghid util pentru ședințe, traininguri și conferințe. Avem și alte cursuri care pot antrena minți curioase pe platforma Inteligo.ro.
La inteligo.ro poți urma online cursuri de tot felul, în ritmul ales de tine. Dar pe lângă dorința de a împărtăși experiențele și informațiile pe care noi le avem, ne dorim și să intrăm în contact direct cu oamenii care ne urmăresc. De aceea, în fiecare săptămână vom veni cu subiecte noi de dezbătut legate de noi, oamenii, și de mecanismele care ne ajută să evoluăm constant în viață și carieră.
Comentariile sunt încurajate. :)
Comentarii articol (0)