avocatnet.ro 
Obligația de a arăta beneficiarul real introdusă în Legea nr. 129/2019 (noul cadru privind spălarea banilor) vizează firme, dar vizează și alte tipuri de structuri juridice, cum sunt asociațiile și fundațiile. Toate? Nu reiese foarte clar din reglementare. Dacă pentru o firmă a arăta cine e beneficiarul real nu este o problemă, pentru ONG-uri lucrurile nu stau deloc la fel.
Notă: Pentru entitățile deja înființate când a intrat în vigoare Legea nr. 129/2019, termenul de raportare a beneficiarului real pe anul acesta e 21 iulie 2020 (chestiune clarificată în acest material, de Registrul Comerțului), însă pentru asociații și fundații se prevede expres termenul de 15 ianuarie (depunerea declarației privind beneficiarul făcându-se la Ministerul Justiției). Nerespectarea termenului atrage amenzi între 5.000 și 10.000 de lei, dar se poate ajunge la dizolvarea entității dacă beneficiarul nu este arătat nici în al nouălea ceas. Pentru entitățile înființate ulterior, prima declarare a beneficiarului real se face chiar la momentul înregistrării, obligatoriu.
Beneficiarul real este definit în lege ca orice persoană fizică ce deține sau controlează în cele din urmă clientul și/sau persoana fizică în numele căruia/căreia se realizează o tranzacție, o operațiune sau o activitate. Iar legea prevede, nu suficient de lămuritor însă, câteva exemple pentru ce poate intra în această noțiune: la fundații, se trimite la ideea că beneficial real poate fi oricine beneficiază de pe urma activității acesteia. Prevederile nu sunt însă suficiente pentru a permite o delimitare clară a răspunsului la întrebările următoare: toate ONG-urile trebuie să arate cine e beneficiarul real și cine anume e considerat beneficiar real al unui ONG? Este suficientă arătarea celor din consiliul director?
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR-CH) arată că neclaritățile din lege și lipsa unor lămuriri în timp util care să vină tocmai de la autorități (Oficiul contra spălării banilor și Ministerul Justiției, mai exact) fac situația ONG-urilor una destul de delicată la acest moment: asociațiile și fundațiile care vor să se conformeze legii nu știu exact dacă o fac așa cum trebuie sau într-un mod incomplet, neștiind exact pe cine trebuie să arate ca beneficiar real, iar consecința unei raportări incomplete poate avea inclusiv repercusiuni de ordin penal.
"Întrucât între cele două legi care se bat cap în cap în această chestiune (Legea nr. 129/2019 și OUG 26/2000), una se referă la asociații și fundații care administrează și distribuie fonduri, iar una se referă la asociații și fundații în general, nicio organizație nu poate fi sigură în acest moment că intră sau nu sub incidența legii. Iar dacă intră, nu știe care sunt beneficiarii reali ce ar trebui declarați.
Prin urmare, cu toată buna credință, dorind să respecte legea și să facă declarația respectivă, o organizație ar putea greși făcând o declarație incompletă în care ar putea să nu-i cuprindă pe toți beneficiarii, câtă vreme aceștia nu sunt clar definiți de lege. Iar o declarație pe proprie răspundere incompletă intră la fals în acte publice, deci organizația e pasibilă de dosar penal. În același timp, dacă nu depun deloc această declarație, conform legii, ONG-urile sunt pasibile de dizolvare.
În concluzie, plimbate între MJ și ONPCSB, ONG-urile românești se află acum între riscul dizolvării – dacă nu declară beneficiarii reali – și dosarulul penal – dacă îi declară, dar nu așa cum spune legea. În condițiile în care nici măcar cei care trebuie să clarifice și să aplice legea nu sunt în stare să clarifice asta.", scrie în comunicatul APADOR-CH, unde se mai precizează și că termenul de anul acesta pentru asociații și fundații nu ar fi, de fapt, 15 ianuarie, ci 22 iulie, potrivit informațiilor primite de unele ONG-uri de la autorități.
Obligațiile aduse de noua lege, dincolo de exemplul declarației beneficiarului real, au stârnit valuri de nelămuriri și printre contabili, care până de curând nu au știut exact ce trebuie să depună pentru clienții lor și ce nu.
Morgiana