Acest registru înființat anul trecut e o bază de date distinctă de cea cu toate faptele penale, fiind dedicat numai infracțiunilor sexuale, de exploatare a celor sub 18 ani sau a altor persoane (hărțuire sexuală, viol, corupere de minori, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, exploatarea cerșetoriei etc.). Cei care au ajuns în acest registru stau acolo chiar mai mult decât durează curățarea cazierului judiciar: pentru faptele pedepsite cu până la cinci ani, ștergerea din acest registru se face după două decenii, iar pentru pedepsele mai mari de cinci ani, abia la 85 de ani sau la moartea acestora.
Registrul este, în fapt, o colecție de date personale, inclusiv dintre cele sensibile. La cerere, potrivit Legii nr. 118/2019, orice persoană poate cere, așa cum o face cu cazierul judiciar, să i se elibereze un certificat de integritate comportamentală (oficializat recent prin HG nr. 127/2020) care să ateste dacă apare sau nu în registru.
"În certificatul de integritate comportamentală se înscriu toate datele existente în Registru cu privire la persoana în cauză", scrie în lege, iar valabilitatea sa e de șase luni de la eliberare. Cel care îl solicită e rugat să completeze și motivul solicitării. Complementar, pe certificatul eliberat e scris acel motiv.
Cum spuneam, legea ce reglementează acest registru a prevăzut ca obligatorie solicitarea certificatului de către unii angajatori, iar asta indiferent dacă sunt de stat sau privați.
"Instituțiile din sistemul de învățământ, sănătate sau protecție socială, precum și orice entitate publică sau privată a cărei activitate presupune contactul direct cu copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități sau alte categorii de persoane vulnerabile ori care presupune examinarea fizică sau evaluarea psihologică a unei persoane au obligația de a solicita persoanelor cu care încheie raporturi de muncă, contracte de voluntariat sau alte asemenea raporturi prezentarea certificatului de integritate comportamentală", prevede Legea nr. 118/2019 ca obligație.
În rest, nu există nicăieri o prevedere în lege care să limiteze posibilitatea altor angajatori, care nu se circumscriu descrierii de mai sus, în a cere un certificat de integritate comportamentală angajaților acestora.
Discuția nu se poate termina însă cu ceea ce e permis sau nu de lege. Nici cu argumentul că ceea ce nu e interzis e permis. Pentru că aici ar putea fi vorba de un abuz, în special în zona de protecția datelor personale (exemplul cazierului judiciar cerut la angajare - o practică ce nu merge în tandem cu Regulamentul general pentru protecția datelor întotdeauna). În ce măsură ar putea fi abuzivă solicitarea unui angajator care nu e obligat să ceară acest certificat? Vom detalia acest subiect cu o serie de specialiști într-un material viitor.
Comentarii articol (0)