Vorbim, pe de o parte, de indemnizația pentru întreruperea activității, din OUG nr. 30/2020 (75% din câștigul salarial mediu brut), iar, pe de altă parte, de indemnizația din OUG nr. 132/2020 (41,5% din câștigul salarial mediu brut) dată pentru reducerea volumului de activitate. Cele două indemnizații de pandemie se fiscalizează prin declarația unică, dar separat de celelalte venituri.
Veniturile din aceste indemnizații nu se pun la comun cu celelalte și nu se impozitează împreună cu altele, ci separat, iar aplicarea contribuțiilor e obligatorie, chiar dacă pentru celelalte venituri nu este.
Practic, PFA-ul, avocatul sau alt beneficiar al acestei indemnizații speciale datorează obligatoriu cele trei dări fiscale (impozitul și contribuțiile sociale).
În declarație însă aceste indemnizații nu se adună cu celelalte tipuri de venituri obținute de contribuabil și fiscalizate prin aceasta - mai exact, nu se adună pentru a vedea dacă se depășește plafonul de 12 salarii minime brute în scopul determinării obligației de a plăti contribuțiile sociale (sănătate și pensii) pentru veniturile declarate prin acest formular fiscal (ne reamintim că aceste contribuții sunt obligatorii doar dacă se realizează venituri peste plafon). De altfel, dacă s-ar aduna la celelalte venituri s-ar putea ajunge în situația unei duble taxări pe aceeași sumă de bani.
ANAF confirmă: Anul acesta nu se dau bonificații pentru cei ce depun declarația unică