Anul trecut, prin Ordinul ministrului muncii și ministrului sănătății nr. 3577/831/2020, au apărut câteva măsuri speciale în cazul în care un angajat este suspect ori confirmat cu infectare cu COVID-19. Ordinul este încă în vigoare, măsurile impuse fiind legate de starea de alertă, iar nu de incidența cazurilor de COVID-19 la nivel național sau local.
În primul rând, ordinul oferă câteva simptome la care să se raporteze cei de la locul de muncă pentru a identifica un salariat potențial afectat: simptome respiratorii (tuse, strănut, rinoree etc.), febră mai mare de 37,3 de grade Celsius, stare general alterată - simptome manifestate la locul de muncă.
În cazul unui salariat ce prezintă astfel de simptome la muncă ordinul de ministru indică faptul că acesta trebuie imediat izolat de restul colegilor și trimis acasă ori la medic, în funcție de starea acestuia. În majoritatea cazurilor nu este necesară închiderea birourilor sau clădirilor.
Totuși, trebuie luate măsuri la nivelul unității dacă este identificat un astfel de suspect/confirmat cu virusul COVID-19 (măsurile sunt valabile și dacă există simple suspiciuni deoarece, în general, durează destul de mult până când un pacient este și confirmat, timp pe care firma nu-și permite să-l piardă fără să ia măsurile sanitare necesare).
Aici, ordinul identifică două tipuri de situații:
- angajatul a fost recent la muncă, cel puțin în ultimele șapte zile:
- se închid toate încăperile în care acesta a petrecut timp îndelungat (peste 20 de minute);
- înainte de încheierea programului se va asigura aerisirea mecanică a încăperii (deschiderea geamurilor);
- pentru a limita expunerea personalului care efectuează curățenie la particulele respiratorii, se amână efectuarea curățeniei și a dezinfecției timp de 24 de ore sau mai târziu, dacă nu se poate în acest interval;
- angajatul nu a fost la muncă în ultimele șapte zile:
- nu este nevoie de curățenie/dezinfecție suplimentară;
- se mențin măsurile de curățenie și dezinfecție de rutină.
Apoi, firmele trebuie să informeze persoanele cu care persoana suspectă/confirmată cu virusul a intrat în contact prelungit (mai mult de 20 de minute, la o distanță mai mică de 1,5 m și fără mască) și să impună angajaților respectivi izolarea la domiciliu pentru 14 zile pentru a vedea dacă manifestă simptome.
Cu toate acestea, ordinul, dat anul trecut, nu face nicio referire la situația angajaților vaccinați. Întrucât vaccinurile contra virusului COVID-19 nu exclud posibilitatea ca vaccinatul să mai contacteze iarăși virusul și să aibă simptome, datele pe care le avem la acest moment la nivel național și internațional ne arată tocmai contrariul, salariații vaccinați prezintă și aceștia „potențialul” de a fi considerați suspecți de infectare la locul de muncă.
Dacă un salariat vaccinat este deja confirmat pozitiv, situația nu e complicată, regulile de mai sus aplicându-se întocmai. Salariatul respecitiv stă acasă în concediu medical ș.a.m.d. Dar ce se întâmplă dacă salariatul vaccinat este contact direct al unui caz confirmat pozitiv?
Dacă ne uităm la HCNSU nr. 43/2021, vom vedea că cei care sunt contacți direcți ai unui pozitiv, în cazul în care sunt vaccinați (schemă completată de cel puțin zece zile), nu vor fi obligați să stea în carantină de către autorități:
„Art.6 - (1) Exceptarea de la măsura carantinei instituită cu privire la persoanele contact direct ale unei persoane confirmate se aplică pentru persoanele vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare până la data contactului direct.
(2) Exceptarea de la măsura carantinei instituită cu privire la persoanele contact direct ale unei persoane confirmate se aplică și pentru persoanele care au fost confirmate pozitiv pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 în ultimele 180 de zile anterioare contactului, pentru care au trecut cel puțin 14 zile de la data confirmării până la data contactului”.
Practic, persoanele vaccinate și care sunt contacți direcți ai unui pozitiv ar trebui să se testeze, pe banii lor, să confirme sau să infirme infectarea cu COVID-19 și, dacă se confirmă, să beneficieze astfel de concediu medical plătit.
Or, dacă angajatorul nu vrea să îi primească la muncă considerându-i suspecți doar prin prisma faptului că sunt contacți direcți ai unui pozitiv, iar telemunca nu e posibilă, respectivii angajați considerați suspecți nu vor putea beneficia de concediu medical. Angajatorul ar putea însă să îi testeze, pe banii săi, la locul de muncă, pe respectivii angajați (mai multe despre impunerea testării la locul de muncă, în acest material).