GDPR: Camerele video de la bloc ce înregistrează și sunetul pot fi folosite doar în cazuri excepționale

Decizia Autorității de supraveghere a datelor din Suedia, deși nu produce niciun efect obligatoriu în România, este relevantă pentru aplicarea GDPR și în țara noastră (fiind vorba de o interpretare a Regulamentului ce ar putea fi folosită și de Autoritatea română). Principala concluzie, cum spuneam și mai sus, este că orice prelucrare de sunete, printr-o cameră de filmat, va fi considerată o intruziune (un amestec, în esență) suplimentară în datele persoanelor vizate de acea cameră (pe lângă impactul care avea loc, deja, prin intermediul prelucrării imaginilor prin filmare).

În esență, Autoritatea suedeză argumentează, astfel, că, pentru a se merge mai departe decât simpla captare de imagini, prin înregistrarea sunetelor, este nevoie de un motiv suplimentar. Cu alte cuvinte, este necesară demonstrarea unui motiv obiectiv care justifică o ingerință suplimentară în viața privată a oamenilor, prin prelucrarea de date personale și prin monitorizare audio, nu doar video.

Acest lucru înseamnă, în concret, că orice asociație de proprietari, dacă vrea, pe lângă filmare, să înregistreze și sunete printr-o cameră audio/video, trebuie să se asigure că există motive suplimentare pentru acest lucru. Dacă obiectivele urmărite ar putea fi atinse doar prin captarea de imagini, atunci înregistrarea audio nu se mai justifică.

În speța care a dus la decizia prezentată mai sus, situația era un pic mai complexă. Au fost amplasate patru camere de filmat, una la intrarea principală într-o scară de bloc, două pe casa scărilor și una într-o zonă de depozitare. Amplasarea și folosirea fiecărei camere trebuiau justificate, în mod constant. Cu alte cuvinte, dacă exista, la un anumit moment, un motiv obiectiv pentru care folosirea așa multor mijloace de înregistrare era justificată, dispariția acelui motiv nu mai justifica păstrarea lor.

În ceea ce privește asociația de proprietari, la un moment dat, au existat mai multe acte de vandalism în bloc. Din cauza aceasta, a fost amplasată o cameră la intrarea principală. Însă asociația nu a demonstrat că motivul amplasării inițiale (actele de vandalism) a mai existat, deci utilizarea acelei camere nu mai era justificată. 

Cele două camere amplasate în casa scărilor au ridicat probleme din cauză că o bună parte din viața privată a locatarilor era surpinsă prin ele. Așadar, trebuia să existe o motivație serioasă și pentru folosirea acelor două instrumente. Nici în privința acestor camere, însă, nu s-a considerat că a existat un motiv suficient de serios pentru folosirea lor. 

În ceea ce privește ultima cameră, cea amplasată în zona de depozitare pentru a se monitoriza locul din jurul unei căsuțe de distribuție, Autoritatea a considerat că este legală folosirea acelei camere doar în măsura în care nu erau surprinse imagini din spațiile de depozitare ale locatarilor. 

În final, a existat și o problemă de informare a locatarilor vizați de camerele de filmat, ceea ce a condus Autoritatea suedeză la concluzia că a avut loc o încălcare a GDPR.

În concluzie, i s-a cerut asociației să nu mai utilizeze camerele de filmat amplasate în casa scărilor și pe cea aflată la intrarea în bloc. După aceea, camera din zona de depozitare putea fi folosită, în continuare, însă doar fără sunet. 

Problema folosirii camerelor de filmat în bloc nu este nouă. În această privință și Autoritatea română de protecție a datelor a emis o serie de informări cu privire la legalitatea acestui mod de a prelucra date personale.