1. Deducerea TVA-ului trebuie permisă în baza unei simple facturi. Această decizie CJUE din iunie 2020 face referire la deducerea TVA în baza unei simple facturi fiscale, în condițiile în care Fiscul are suspiciuni că operațiunile pentru care a fost emisă sunt fictive. Concret, dacă Fiscul n-are dovezi palpabile că este vorba de o operațiune fictivă, deducerea TVA trebuie permisă în baza facturii. Asta înseamnă că este exclus să se ceară alte documente justificative.
2. În lipsa accesului la dosarul fiscal, sumele suplimentare de plată impuse de Fisc privind TVA pot fi anulate. Clarificarea asta a venit în cadrul aceleiași decizii amintite la primul punct. Cu alte cuvinte, accesul contribuabilului inspectat fiscal la dosarul său fiscal, înainte de a se da o decizie prin care să se impună sume suplimentare de plată, este esențial pentru legalitatea deciziei Fiscului. În cazul în care se refuză accesul la informațiile pe care este bazată decizia, documentul poate fi anulat în fața unei instanțe judecătorești. Totuși, acest lucru este valabil numai dacă accesul la acele informații putea să ducă la un rezultat diferit al inspecției fiscale.
3. Rambursarea TVA-ului trebuie permisă chiar dacă solicitantul n-are cod de TVA în România. În această cauză soluționată tot luna trecută, judecătorii CJUE au explicat că rambursarea TVA-ului ar trebui să fie permisă chiar dacă persoana impozabilă este neînregistrată în scopuri de TVA în țara în care cere rambursarea. Practic, Fiscul nu poate refuza rambursarea doar pe motiv că solicitantul n-are cod românesc de TVA. Cele două decizii ce includ clarificările de la punctele 1, 2 și 3 vizează în mod direct Fiscul din România.
4. TVA-ul se datorează și pentru rambursarea costurilor aferente detașării de personal de la societatea-mamă la filială. De data asta, este vorba de o cauză din martie 2020, despre care au scris mai multe specialiștii de la Deloitte România: „împrumuturile de personal sau detașările efectuate de o societate-mamă către filiala sa, în schimbul cărora filiala plătește doar rambursarea costurilor aferente, constituie o operațiune în sfera TVA-ului în măsura în care plata sumelor de către filială și împrumuturile/detașările se condiționează reciproc”. Decizia este relevantă pentru orice firmă care face asemenea aranjamente cu alte companii din grup.
5. Se datorează TVA inclusiv pentru taxa de reziliere anticipată a contractelor de telefonie. În fine, a cincea clarificare oficială din sinteza noastră a venit, de asemenea, în luna iunie 2020. Potrivit celor de la Deloitte, „CJUE a confirmat (...) faptul că sumele compensatorii achitate de clienți pentru rezilierea contractelor înainte de termen, din motive imputabile acestora, sunt supuse TVA-ului”.
Important! Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești din orice stat membru care se pot confrunta cu situații asemănătoare.