Deducerea TVA doar în baza facturilor, anularea sumelor suplimentare de plată impuse de Fisc și alte decizii fiscale date de CJUE în 2020

Mai exact, potrivit deciziilor CJUE din acest an, deducerea TVA trebuie permisă doar în baza facturilor, apoi, în lipsa accesului la dosarul fiscal, obligațiile suplimentare de plată legate de TVA pot fi anulate și rambusarea de TVA nu poate fi refuzată unui nerezident pe motiv că nu s-a înregistrat în scopuri de TVA la noi.

Deducerea TVA trebuie permisă în baza unei simple facturi, fără a se cere alte acte doveditoare. Dacă Fiscul nu are dovezi clare că este vorba despre operațiuni fictive, deducerea TVA trebuie permisă doar în baza unei facturi, adică fără să se ceară și alte documente justificative.

Legislația europeană prevede că prezentarea facturii fiscale este de ajuns pentru a beneficia de deducerea TVA-ului. În cazul în care sunt cerute documente doveditoare suplimentare, exercitarea dreptului de deducere poate fi afectat prea mult. În acest context, Fiscul trebuie să renunțe la această practică, în lipsa unor dovezi clare că operațiunea vizată de factură este fictivă.

Dacă nu există acces la dosarul fiscal, sumele suplimentare de plată impuse de Fisc privind TVA pot fi anulate. Așa cum stabilește o decize a CJUE din iunie, în cazul în care un contribuabil nu are acces la informațiile din dosarul său fiscal, instanțele de judecată pot anula decizia autorităților de a impune obligații suplimentare de plată.

Astfel, CJUE consideră că accesul contribuabilului la dosarul său fiscal, înainte de a se da o decizie prin care să se impună sume suplimentare de plată, este esențial pentru legalitatea deciziei în sine. Dacă Fiscul refuză accesul contribuabilului la informațiile pe care-și bazează decizia, aceasta poate fi anulată în instanță, dar doar dacă accesul la acele informații ar fi dus la un rezultat diferit al inspecției fiscale.

Fiscul trebuie să permită rambursarea TVA-ului plătit fără a fi datorat, chiar dacă pentru asta s-au făcut corecturi pentru o perioadă inspectată fiscal. Dacă au făcut operațiuni care s-au dovedit ulterior a fi acoperite de taxarea inversă, pentru a obține rambursarea TVA-ului plătit fără a fi datorat, firmelor trebuie să li se permită corectarea atât a facturilor, cât și a declarațiilor fiscale.

De aceea, în astfel de situații, Fiscul nu poate refuza rambursarea TVA-ului pentru că perioada pentru care s-a făcut corecturile a fost inspectată fiscal și s-a emis o decizie de impunere rămasă definitivă.

Fiscul din țara noastră nu poate refuza rambursarea de TVA unui nerezident pe motivul neînregistrării în scopuri de TVA aici. De fapt, așa cum a decis CJUE într-o speță ce a vizat statul român, o țară membră a Uniunii Europene (UE) nu poate exclude dreptul rambursării de TVA unei persoane ce este stabilită în alt stat UE, pe motiv că persoana impozabilă este sau ar trebui să fie înregistrată în scopuri de TVA în prima dintre cele două țări.

Dreptul de deducere a TVA trebuie menținut chiar dacă un proiect de investiții e abandonat, fără să fie vina contribuabilului. Astfel, potrivit interpretării date de CJUE dreptului european privind deducerea TVA (ce se aplică și în țara noastră), unui contribuabil care nu mai folosește, din motive ce nu-i pot fi imputate, bunurile cumpărate pentru un proiect inițial de investiții, dar le folosește pentru derularea unei activități impozabile, trebuie să i se permită deducerea TVA plătită în amonte.

TVA se datorează și pentru rambursarea costurilor aferente detașării de personal de la societatea-mamă la filială. Mai exact, potrivit CJUE, sumele percepute de către societatea-mamă de la filialele sale pentru împrumuturile sau detașările de personal sunt supuse TVA.

În esență, cazul analizat de CJUE, în care era implicată o companie cu sediul în Italia, viza detașarea unui angajat de la firma-mamă către filiala sa, firma-mamă recuperându-și costurile cu acel angajat de la cealaltă companie (fără aplicarea unei marje de profit).

Sumele percepute pentru rezilierea anticipată a contractelor de telefonie sunt purtătoare de TVA. Decizia CJUE (apărută în iunie), care vine în completarea unei decizii mai vechi, nu face altceva decât să confirme faptul că sumele compensatorii achitate de clienți pentru rezilierea contractelor înainte de termen, din motive imputabile acestora, sunt supuse TVA.

În ambele decizii este vorba despre compensațiile percepute clienților la momentul la care contractul este reziliat anticipat din culpa acestora. Operatorii de telefonie care fac obiectul deciziilor au susținut că sumele respective nu ar fi subiect de TVA, însă autoritatea fiscală a considerat că, în fapt, acestea reprezintă contravaloarea unor servicii.

Confiscarea sumelor nedeclarate la graniță de peste 10.000 de euro e contrară dreptului UE. Celor care intră sau ies din țara noastră nu li se pot confisca sumele de peste 10.000 de euro nedeclarate la vamă, a stabilit, la începutului anului, CJUE.

Motivarea hotărârii este că o confiscare a întregii sume reprezintă o sancțiune excesivă, raportată la scopul urmărit - de a determina respectarea obligației de declarare. Practic, cel care nu-și declară suma este lipsit de întreaga suma introdusă în țară (sau scoasă, după caz), iar acest lucru ar afecta puternic libera circulație a capitalurilor, care este garantată și poate fi limitată doar în cazuri excepționale.