Hotărârea CJUE, dată azi în cauza C‑430/19, este obligatorie pentru toate instanțele din UE care se confruntă cu situații similare, deci inclusiv pentru România.
Aceasta face referire la deducerea TVA în baza unei simple facturi fiscale, în condițiile în care există suspiciuni că operațiunile pentru care a fost emisă sunt fictive. Mai precis, dacă Fiscul n-are dovezi concrete că este vorba de o operațiune fictivă, atunci deducerea TVA trebuie permisă în baza facturii, fără să fie cerute și alte documente justificative.
„Principiile care guvernează aplicarea de către statele membre a regimului comun al taxei pe valoarea adăugată, în special cele ale neutralității fiscale și securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în prezența unor simple bănuieli nesusținute cu dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale, persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a TVA‑ului dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate”, este punctat în decizia CJUE.
Pe scurt, ideea este că legislația europeană prevede că prezentarea facturii fiscale este de-ajuns pentru a beneficia de deducerea TVA-ului. Dacă se cer documente doveditoare suplimentare, acest lucru poate afecta prea mult exercitarea dreptului de deducere. Astfel, Fiscul ar trebui să renunțe la această practică, în lipsa unor dovezi concrete că operațiunea vizată de factură este fictivă.
Cornel Grama, expert contabil și consultant fiscal, a apreciat, pe un grup de specialitate de pe Facebook, că urmările deciziei vor fi că va trebui să se renunțe la acuzațiile de evaziune, care se bazează pe comportamentul furnizorului, în măsura în care există o factură fiscală.
„Practic, această decizie obligatorie a CJUE trebuie să se reflecte atât în latura fiscală, cât și în cea penală. Astfel, orice acuzație de evaziune fiscală bazată pe comportamentul fiscal al furnizorului trebuie să fie clasată/achitată atât timp cât există o factură fiscală. În ceea ce privește latura fiscală, obligațiile fiscale trebuie anulate atât timp cât există factura fiscală, în situația în care decizia de impunere nu este anulată anterior pentru lipsa dreptului de acces la dosarul administrativ”, a subliniat specialistul.
În altă ordine de idei, aceeași hotărâre a stabilit că, dacă un contribuabil inspectat fiscal cu privire la TVA n-are acces la informațiile din dosarul său de la Fisc, instanța poate să anuleze decizia autorităților de a impune obligații suplimentare de plată.
Atenție! Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru toate instanțele judecătorești din Uniune care se pot confrunta cu cazuri asemănătoare.