UPDATE: Contestația privind tergiversarea procesului nu poate fi soluționată de aceeași instanță criticată pentru tergiversare. Decizia CCR, oficială

Contestația privind tergiversarea procesului ar trebui, teoretic, să ofere o unealtă părților ce consideră că un proces durează excesiv de mult (și, astfel, nu este respectat principiul soluționării procesului într-un termen optim și previzibil) prin care această problemă să fie remediată. Însă, după cum s-a pronunțat și CCR prin Decizia 604/2020, ce a fost oficializată pe 22 octombrie 2020, faptul că o asemenea contestație este soluționată de aceeași instanță ce ar fi trebuit să nu ajungă în situația unei prelungiri excesive a procesului contravine Constituției.  

„Curtea a stabilit că judecarea contestaţiei privind tergiversarea procesului de către acelaşi complet care soluţionează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparţialităţii obiective, astfel că evaluarea cererii privind tergiversarea procesului se va realiza, în primă şi ultimă instanţă, de către instanţa ierarhic superioară”, era menționat în comunicatul emis în iulie, după pronunțarea deciziei.

Concret, prevederile alineatului 3 al articolului 524 din Codul de procedură civilă au fost declarate neconstituționale și aplicarea lor nu mai este posibilă din 22 octombrie 2020. Acestea dispuneau: „Contestația se soluționează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părților”. Guvernul sau Parlamentul ar trebui să intervină rapid și să modifice prevederea, pentru a o face activă din nou.

Ideea de imparțialitate obiectivă implică, astfel cum CCR s-a mai pronunțat în trecut (în cadrul Deciziei 333/2014, de exemplu), „un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa”.

În același loc, CCR a mers mai departe, susținând că „aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate. Acest demers (...) priveşte în special ipoteza aceluiaşi magistrat care a exercitat funcţii succesive asupra aceluiaşi justiţiabil”.

Mai mult, un magistrat care trebuie să se pronunțe asupra încălcării, de către sine, a unuia din principiile de bază ale procesului civil, respectiv soluționarea acestuia într-un termen optim și previzbil, cu greu va putea fi obiectiv și accepta că a comis o asemenea eroare. De asemenea, trebuie punctat, aici, că nu orice tergiversare a procesului este una absolut evidentă. Astfel, ar exista riscul ca în situațiile unde întârzierile nu sunt atât de clare și evidente, magistratul să fie subiectiv și să analizeze în favoarea sa.

Cum spuneam și mai sus, contestația privind tergiversarea procesului poate fi făcută atunci când un justițiabil, parte la un proces, consideră că acel proces durează excesiv de mult. Dacă o astfel de contestație este admisă (ea trebuie soluționată de îndată - de la momentul formulării, în scris sau oral - sau în cel mult cinci zile), atunci judecătorul/completul va trebui să ia, de îndată, toate măsurile necesare pentru a remedia situația. Mai multe detalii despre procedură și despre posibilitatea de a face plângere la contestație pot fi găsite aici.