Detașare transnațională: Ce obligații noi au apărut pentru agenții de muncă temporară și firmele care detașează în străinătate

Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale a fost modificată pe 16 august prin Legea nr. 172/2020. S-au schimbat unele definiții, s-au clarificat anumite aspecte, dar, cel mai important, sunt aduse noi obligații pentru firmele care detașează din România în străinătate, dar și invers.

 

O specificare importantă din noua lege e că detașarea are o perioadă maximă de 24 de luni.

În cazul punerii la dispoziție a unui salariat, dacă "salariatul care a fost pus la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare de către un agent de muncă temporară aflat pe teritoriul României trebuie să își desfășoare activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care lucrează în mod obișnuit pentru întreprinderea utilizatoare, în contextul prestării transnaționale de servicii de către întreprinderea utilizatoare, salariatul este considerat a fi detașat pe teritoriul respectivului stat membru de către agentul de muncă temporară cu care acesta se află într-un raport de muncă".

 

În acest caz, agenul de muncă temporară are obligația de a informa salariatul cu privire la modificarea locului de muncă, anterior, așa cum prevede Codul muncii în art. 17: obligația de informare se consideră îndeplinită atunci când se semnează actul adițional.

În această situație, potrivit legii modificate recent, agentul de muncă temporară este considerat întreprindere de detașare (adică stabilită pe teritoriul României care, în cadrul prestării de servicii transnaționale, detașează, pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, salariați cu care au stabilite raporturi de muncă).

 

Mai departe, stabilește legea nouă de modificare a Legii detașărilor, în situația în care salariații sunt puși la dispoziție (prin agent de muncă temporară), beneficiază de condițiile de muncă aplicabile lucrătorilor puși la dispoziție printr-un agent de muncă temporară stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară munca.

Mai departe, noua lege stabilește că salariații detașați din România trebuie să beneficieze, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condiții privind cazarea atunci când sunt oferite de angajator salariaților trimiși să exercite temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu la un alt loc de muncă decât locul lor de muncă obișnuit.

 

De asemenea, ei trebuie să beneficieze și de indemnizațiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru salariații obligați din rațiuni profesionale să călătorească către și de la locul lor de muncă obișnuit în statul membru pe teritoriul căruia sunt detașați sau în cazul în care aceștia sunt trimiși temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obișnuit la un alt loc de muncă, în conformitate cu legislația sau contractul colectiv de muncă cu aplicabilitate generală din statul gazdă.

 

Noua lege stabilește expres că, în cazul detașărilor ce depășesc 12 luni, salariații  beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, cu respectarea principiului egalității de tratament, de toate condițiile de muncă și de încadrare în muncă aplicabile care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară munca prin acte cu putere de lege și acte administrative și/sau prin convenții colective sau sentințe arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală, cu excepția:

a) procedurilor, formalităților și condițiilor de încheiere și de încetare a contractului individual de muncă, inclusiv clauzelor de neconcurență;

b) schemelor de pensii ocupaționale suplimentare.

 

Detașarea poate fi prelungită până la 18 luni în situația transmiterii de către întreprindere a unei notificări motivate la autoritatea competentă pe teritoriul statului membru unde își desfășoară activitatea salariații detașați, în condițiile legislației statului respectiv.

a) elementele constitutive ale remunerației la care are dreptul lucrătorul, în conformitate cu legislația aplicabilă în statul membru gazdă, și nivelul acestora;

b) cuantumul total al remunerației acordate salariatului pe perioada detașării, cu evidențierea distinctă a indemnizației specifice detașării, atunci când aceasta este acordată;

c) cheltuielile efectiv generate de detașare, precum transportul, cazarea și masa, precum și modalitatea de acordare sau de rambursare a acestora, respectiv modalitatea de asigurare a transportului, cazării sau mesei, după caz;

d) linkul către site-ul oficial național unic creat de statul membru gazdă.

În plus, informarea cuprinde și chestiunile cuprinse la art. 18 din Codul muncii referitoare la durata muncii, moneda în care va fi plătit salariul, celelalte prestații în bani/natură, condițiile de climă, reglementările principale din legislația muncii din acea țară și obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viața.