UPDATE: Interzicerea dizolvării sau lichidării unei firme, în procesul penal, nu se aplică și în procedura falimentului. Decizia ICCJ, în Monitorul Oficial

„Interdicția inițierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice nu vizează şi dizolvarea, respectiv lichidarea în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență”, a reținut ICCJ (Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii), în cadrul Deciziei nr. 18/2020, pronunțată în 7 septembrie și apărută miercuri în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 390.

În esență, totul a pornit de la prevederea articolului 493, alineat (1), litera a), din Codul de procedură penală. Conform acesteia, unei firme cercetate penal îi poate fi interzisă inițierea - sau se poate dispune suspendarea - procedurii de dizolvare sau lichidare. Logica acestei măsuri preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind destul de clar care este riscul dizolvării sau lichidării persoanei juridice, într-un astfel de context - riscul de a nu mai putea fi trasă la răspundere penală firma și de a se asigura repararea prejudiciului creat, în ipoteza în care a avut loc.

„Or, luarea măsurii preventive prevăzute de art. 493 alin. (1)lit. a) din Codul de procedură penală în procedura insolvențeiare un efect contrar. Astfel cum corect s-a subliniat în doctrină, «obligarea» unei persoane juridice să «supraviețuiască» în asemenea condiții contravine în mod evident principiului esențialal comerțului, care este acela de a obține profit, precum și spiritului în care a fost redactată Legea nr. 85/2014, procedura prevăzută de aceasta fiind una menită să asigure protecția debitorului, dar și a persoanelor care pretind drepturi asupra patrimoniului acestuia.

Prin urmare, coroborând scopul măsurilor preventive cu procedura de dizolvare și de lichidare a societăților comerciale, se poate conchide fără dubiu că acesta poate fi atins și își găsește justificarea, conform principiului actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat, ori de câte ori se pune problema unei dizolvări voluntare în condițiile Legii nr. 31/1990, care să ridice suspiciuni și să aibă potențialul de a zădărnici tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, dar niciodată în condițiile Legii nr. 85/2014, unde efectele deschiderii procedurii falimentului — dizolvarea, urmată de lichidare și de radierea din registrul comerțului — izvorăsc chiar din lege și nu pot fi evitate”, scrie în motivarea deciziei ICCJ recent publicate. 

Procedura insolvenței, împreună cu logica existenței ei, reprezintă chestiuni complexe, ce exced interesul firmei intrate într-o astfel de procedură. Când e deschisă procedura insolvenței (fie că e vorba de reorganizare, fie de faliment), nu mai sunt vizate doar interesele firmei intrate într-o astfel de procedură, ci și ale creditorilor acesteia și chiar ale societății, ca întreg (insolvența ar trebui privită ca o oportunitate de redresare a firmelor care nu performează și, astfel, ar trebui văzut ca o încercare de salvare a economiei - prin salvarea mai multor firme, dacă e posibil).

De aceea, fiindcă vorbim de interese care vizează și persoane ce nu au legătură cu procedura penală, acestea nu ar trebui să fie ținute să suporte eventuale măsuri preventive dispuse într-un proces penal.