In vechiul cod civil eroarea obstacol (asupra naturi sau a obiectului contractului) era lovita de nulitate absoluta.
Din textul noului cod civil reiese ca si aceasta este o eroare viciu de consimtamant lovita doar de nulitate relativa.
Cum vi se pare aceasta modificare?
Contractul viciat de o eroare-obstacol (asupra naturii - in negotio - sau asupra obiectului contractului - in corpore) afectează interesul particular al unei părți, nu un interes general (cf. articolul 1247:1 din Codul civil). Dacă ulterior încheierii contractului partea aflată în eroare sesizează viciul, ea este singura îndreptățită să aprecieze dacă actul juridic încheiat trebuie menținut (acoperirea nulității relative prin confirmare) sau anulat (v. și convergența în scop cu actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat - articolul 1268:3 din Codul civil).
Cred că cei care au elaborat Codul civil au preluat corect propunerea de lege ferenda făcută de profesorul Beleiu (v. G. Beleiu - Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil (ediția a VII-a). Ed. Universul Juridic, București, 2001, p. 150).
Varianta reglementata prin noul cod civil, prin care se alege varianta nulitatii relative in aceste cazuri de eroare, este una mai logica si mai echitabila, dupa parerea mea, respectand intru totul principiul pretejarii unui interes privat, particular si nu unul general, public in aceste cazuri, deci putand fi aplicate regulile de la nulitatle relative.