avocatnet.ro 
Acest lucru nu reprezintă o imixtiune a instanțelor în prerogativa disciplinară a angajatorului. Dreptul angajatorului de a dispune sancționarea încetează odată cu aplicarea sancțiunii, iar instanța exercită controlul jurisdicțional asupra legalității și temeiniciei deciziei de sancționare, inclusiv de a pronunța o soluție proprie.
La individualizarea și dozarea sancțiunii, instanța va analiza inclusiv criteriile pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere, cumulativ, la stabilirea sancțiunii disciplinare. Vor fi analizate inclusiv dispozițiile regulamentului intern sau ale contractului colectiv de muncă, după caz.
În aceste condiții, prerogativa disciplinară a angajatorului nu este una absolută și discreționară, iar sancțiunile disciplinare pot fi aplicate doar cu respectarea dispozițiilor legale, decizia fiind supusă controlului de legalitate la solicitarea salariatului sancționat. Înlocuirea sancțiunii nu înseamnă că instanța și-a depășit competența ori dă altceva sau mai mult decât s-a cerut, ci restabilește echilibrul între atitudinea culpabilă a salariatului și sancțiunea disproporționată.
Fapta culpabilă nu poate rămâne nesancționată
Dacă instanței nu i s-ar recunoaște dreptul de individualizare a sancțiunii, atunci abaterea disciplinară, prin anularea deciziei de sancționare, ar rămâne nesancționată și ar fi astfel lezate drepturile și interesele angajatorului. Acest aspect este strâns legat de faptul că angajatorul poate aplica o singură sancțiune pentru aceeași abatere disciplinară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în domeniul de aplicare al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt incluse și litigiile de muncă, iar instanțelor le revine prerogativa de a efectua o examinare corespunzătoare a afirmațiilor, motivelor și probelor.
Totodată, salariatului nu i se creează o situație mai grea decât cea avută anterior contestării deciziei de sancționare, ci doar cenzurează măsura sancționatoare aplicată deja de angajator, asigurând un cadru de protecție a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, cu respectarea principiului proporționalității, potrivit căruia orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit.
Atributul instanțelor de a verifica pe lângă legalitatea deciziei de sancționare și temeinicia acesteia rezultă și din principiul aflării adevărului, conform art. 22 din Codul de procedură civilă.
Conform Deciziei nr. 11/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că: „Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.''
agronom