Verificarea documentară exista doar în teorie în legislația fiscală de la noi, până a fost operaționalizată în 2020, când Fiscul a decis, în sfârșit, cine anume se ocupă de acest tip de control. Din acest motiv, e mai puțin cunoscută în rândul contribuabililor. Numai în prima jumătate a anului 2021, Fiscul a derulat peste 2.700 de verificări documentare, iar intenția autorităților e de a-și schimba, în următorii ani, practica de controale. Și persoanele fizice, și firmele, și persoanele fizice autorizate, precum și profesiile liberale și alte categorii de contribuabili pot face obiectul acestor verificări.
Această metodă de control se face numai la sediul Fiscului - practic, se analizează situația fiscală ce reiese din documentele de la dosarul fiscal al contribuabilului și din informațiile sau documentele relevante de la terți. Apoi, autoritățile cer clarificări când se găsesc diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau informațiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil. Ulterior se poate ajunge la emiterea unei decizii de impunere.
Ordinul ANAF nr. 3.632/2020 prevede că verificarea documentară poate fi folosită de către inspectorii fiscali din structurile teritoriale ale direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, de către cei din cadrul Direcției generale de administrare a marilor contribuabili, de inspectorii antifraudă, de cei care se ocupă de verificarea situației fiscale personale a persoanelor fizice din direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, precum și de inspectorii din cadrul Direcției generale control venituri persoane fizice.
Concret, verificarea documentară se folosește pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului. Nu se face distincție, prin urmare, e vorba de toate categoriile de contribuabili.
"Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale", scrie în articolul 148 din Codul de procedură fiscală.
Ce se întâmplă mai departe, după ce verifică toate aceste documente și informații? Să zicem că organul fiscal găsește diferențe între creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și cele declarate de contribuabil. Organul fiscal îi va aduce la cunoștință contribuabilului că a găsit aceste diferențe și îi va pune în vedere să aducă documente care să clarifice situația sa fiscală. Diferențele sunt însă în defavoarea contribuabilului (adică reiese că datorează mai multe Fiscului), dacă ne uităm în articolul 149.
Contribuabilul va avea la dispoziție 30 de zile de când îi parvine înștiințarea Fiscului să aducă acele documente. Ce se întâmplă dacă nu le aduce sau dacă organul fiscal nu se mulțumește cu ce a adus contribuabilul? Potrivit articolului 149, "organul fiscal stabilește diferențele de creanțe fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, după caz". Adică, posibil, executarea silită.
Această decizie de impunere nu va putea fi emisă fără audierea contribuabilului/plătitorului. Asta înseamnă că Fiscul va trebui să se vadă cu acesta sau măcar să primească de la contribuabil punctul său de vedere scris, chiar dacă nu îi aduce niciun document sau îi aduce documente incomplete ori parțial relevante sau de ajutor pentru clarificarea situației sale fiscale. Prin urmare, audierea este o condiție esențială pentru emiterea deciziei de impunere. Cu toate acestea, Fiscul nu îl va aștepta la nesfârșit pe contribuabil să se prezinte la audiere, ci îi va da două termene pentru prezentare. Dacă nu se prezintă deloc sau nu trimite niciun punct de vedere scris, atunci se va considera îndeplinită condiția audierii.
De asemenea, mai prevede codul, decizia aceasta este una sub rezerva verificării ulterioare. Ce înseamnă asta, mai exact? Potrivit codului, decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată - fie la solicitarea contribuabilului, fie la inițiativa chiar a organului fiscal, pe baza constatărilor organului competent. Ca regulă, potrivit codului, cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, excepție făcând situațiile când creanțele sunt stabilite în urma unei inspecțiii sau verificări a situației fiscale personale.
Practic, Fiscul folosește verificarea documentară ca pe
un prim pas în controlarea firmelor. Așa cum
au explicat anul trecut specialiștii NNDKP, în urma verificării documentare se poate ajunge la declanșarea unui control antifraudă și ulterior a unei inspecții fiscale.
Documentele folosite de Fisc
Ordinul ANAF nr. 3666/2020 cuprinde modelul și conținutul formularelor folosite în verificarea documentară.
Vorbim, pe de o parte, de Solicitarea de documente/informații trimisă de Fisc contribuabilului verificat, prin care i se aduc la cunoștință diferențele găsite și prin care i se cer documente și informații - Fiscul va specifica ce anume să aducă, mai exact. Documentele vor putea fi transmise în copie la sediul organului fiscal (inclusiv electronic).
Al doilea tip de document este Invitația pentru audiere. Punctul de vedere exprimat de contribuabil cu privire la situația sa fiscală va putea fi susținut oral, la audiere, sau trimis în scris până la data precizată în invitație.
Atenție! I se vor da contribuabilului două termene pentru a prezenta punctul de vedere. Dacă nu se respectă nici al doilea termen, audierea va putea fi considerată îndeplinită și asta înseamnă că se va putea emite decizia de impunere.
De asemenea, ordinul ANAF mai conține și modelul deciziei de impunere, precum și modelul Dispoziției de măsuri ca urmare a verificării documentare.
avocatnet.ro 
Roland Mindrila 
mobinstal