Nicio lege nu se referea până acum la expertul în legislația muncii, în sensul în care să-i consacre un rol legal în activitatea firmelor, să-i dea atribuții specifice ș.a. asemenea. O face acum, ca urmare a modificărilor Legii nr. 213/2020, Codul muncii.
În câteva aspecte se referă Codul la acest expert: coordonarea serviciilor externe specializate în resurse umane și salarizare, concilierea, ca mecanism nou-introdus în Cod pentru rezolvarea diferendelor de muncă, însoțirea salariatului la încheierea/modificarea contractului, precum și cercetarea disciplinară. În ce măsură e obligatorie prezența sa în activitatea firmei? Să luăm aceste referiri pe rând.
În timpul negocierii, încheierii sau modificării contractului individual de muncă, salariații pot fi asistați de avocați, de experți în legislația muncii ori de mediatori specializați în legislația muncii, potrivit noii legi.
La cercetarea disciplinară, noua lege prevede că ”[p]entru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens”. Iar salariații pot fi asistasți și ei de un expert în cadrul cercetării.
La conciliere, consultantul extern la care apelează părțile pentru rezolvarea conflictului poate fi un expert în legislația muncii, dar poate fi și avocat, și mediator specializat.
Apoi, Codul muncii prevede că, dacă un angajator apelează la un serviciu extern specializat pentru activitatea de salarizare și resurse umane, acesta trebuie să fie coordonat de un expert în legislația muncii. Deoarece era neclar dacă expertul coordonator trebuie să fie salariat al angajatorului sau al serviciului extern, Ministerul Muncii și Protecției Sociale ne-a explicat că nu trebuie să fie angajat al firmei, ci societății de prestări servicii externe.
În mare, optica noilor modificări la Codul muncii este de a aduce o consacrare juridică acestui tip de specialist, dar nu îl livrează ca obligatoriu niciunui angajator. Firmele pot rămâne, în continuare, cu proprii specialiști, nefiind obligate să apeleze la un expert în legislația muncii.
Expertul în legislația muncii este cuprins în Clasificarea Ocupațiilor din România, sub codul 242220. Cei care vor să devină experți trebuie să urmeze un curs de specializare care este făcut după programa prevăzută de standardul ocupațional aprobat de Autoritatea Națională pentru Calificări (mai multe despre obținerea acestei calificări puteți afla de aici). Experții în legislația muncii nu sunt însă la acest moment reglementați printr-o lege profesională, cum sunt mediatorii, de pildă.