Cum funcționează salarizarea în sectorul public?

Cea mai recentă modificare substanțială în privința salarizării personalului bugetar a fost adoptarea Legii nr. 153/2017, un act normativ stufos și destul de greoi în aplicare, chiar dacă este cunoscut sub numele de „Legea-Cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice”, înlocuind „Legea salarizării unitare (...)”. 

Legea 153/2017 s-a bazat, conform expunerii de motive, pe corectarea unor disfuncționalități existente în practică:

• niveluri diferite de salarizare pentru persoane exercitând aceeași funcție și aceleași atribuții, în cadrul aceleiași instituții de același fel din cadrul unui sector;
• salarii egale pentru persoane exercitând aceeași funcție și aceleași atribuții, dar cu vechime în muncă diferită;
• salarii mai mici pentru persoane angajate pe funcții necesitând studii superioare decât ale unor persoane angajate pe funcții care necesită studii medii;
• salarii mici existente la baza piramidei salariale;
• salarii nemulțumitoare pentru personalul medical, din educație, cultură sau personalul militar.

La baza stabilirii salariilor în sistemul public avem atât o ierarhizare a posturilor, cât și o serie de criterii pe baza cărora salariații avansează în funcție/grad/treaptă profesională.

Ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție și a indemnizațiilor de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază următoarele criterii generale:

• cunoștințe și experiență;
• complexitate, creativitate și diversitate a activităților;
• judecata și impactul deciziilor;
• responsabilitate, coordonare și supervizare;
• dialog social și comunicare;
• condiții de muncă;
• incompatibilități și regimuri speciale.

Criteriile de performanță generale avute în vedere la promovarea în funcție, grade/trepte profesionale a personalului plătit din fonduri publice ori în vederea acordării unor premii sunt următoarele:

• cunoștințe profesionale și abilități;
• calitatea, operativitatea și eficiența activităților desfășurate;
• perfecționarea pregătirii profesionale;
• capacitatea de a lucra în echipă;
• comunicare;
• disciplină;
• rezistență la stres și adaptabilitate;
• capacitatea de asumare a responsabilității;
• integritate și etică profesională.

Salariile de bază sunt diferențiate pe funcții, grade/trepte și gradații, iar fiecărei funcții, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund cinci gradații, corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, cu excepțiile prevăzute expres și limitativ.

Salariile de bază prevăzute în anexele Legii 153/2017 sunt prevăzute la gradația 0 pentru funcțiile de execuție. Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele cinci gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele:

• gradația 1 - de la trei ani la cinci ani - cota procentuală de 7,5;
• gradația 2 - de la cinci ani la 10 ani - cota procentuală de 5;
• gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - cota procentuală de 5;
• gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - cota procentuală de 2,5%;
• gradația 5 - peste 20 de ani - cota procentuală de 2,5%.

Cotele procentuale se aplică succesiv salariului de bază anterior, după îndeplinirea condițiilor de vechime. Pentru acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.

Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.

Pe lângă sporul de vechime, acordat în cazul salariaților din sistemul bugetar sub forma gradației bazată pe vechimea în muncă, tot prin lege sunt stabilite indemnizațiile (de conducere, de hrană, de vacanță), dar și alte sporuri. 

Înalta Curte a reținut în cadrul Deciziei nr. 48/2008 că „[s]porurile la salariul (indemnizația) de bază se acordă dacă sunt întrunite următoarele condiții:

• salariatul să ocupe un post într-o specialitate care îi conferă dreptul la un anumit spor;
• salariatul să lucreze efectiv în condițiile prescrise de lege, de contractul colectiv de muncă sau, după caz, de contractul individual de muncă.

Cu alte cuvinte, indiferent de nivelul studiilor, importanța, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția (postul), meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului (indemnizației) de bază ale unui salariat, acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.”

Determinarea condițiilor care pot conduce la acordarea unui spor este, de asemenea, prevăzută în cadrul actelor normative cu caracter special incidente. Sporurile trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective. 

În același timp, alte elemente constitutive ale salariului, respectiv indemnizațiile, sporurile și adaosurile sunt expres prevăzute, dar și limitate, negocierea acestora prin contractele colective de muncă fiind posibilă numai cu încadrarea în limitele minime și maxime prevăzute în legile speciale. 

În sectorul bugetar, contractele colective de muncă pot fi negociate după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea, fiind o excepție de la regula generală privind inițierea negocierii colective.