avocatnet.ro 
Culpa, conform definiției legale, reprezintă fapta săvârșită de o persoană care fie prevede rezultatul faptei sale și nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia să îl prevadă.
Ca regulă generală, Codul Muncii nu instituie obligația salariaților de a participa la cursuri de formare profesională sau perfecționare, aceste situații fiind reglementate distinct, pentru anumite profesii sau ocupații, prin acte normative cu caracter special.
Vom analiza cele două situații în care o abatere disciplinară interferează cu rezultatul mai puțin satisfăcător al unei evaluări profesionale, respectiv cea în care salariații au obligația de a participa la cursuri de formare profesională sau perfecționare și cea în care nu avem prevăzută o astfel de obligație.
În ambele situații, cauza unui rezultat slab obținut de salariat în urma unei evaluări profesionale poate fi refuzul de a participa la cursurile de formare profesională organizate de angajator, la inițiativa acestuia sau pentru care și-a asumat suportarea cheltuielilor și plata salariului inclusiv pentru orele de curs.
Atunci când avem o obligație a salariaților în acest sens, refuzul participării este, în primul rând, o abatere disciplinară, iar în funcție de prevederile contractului individual de muncă, ale contractului colectiv sau ale regulamentului intern, salariatul poate fi cercetat disciplinar pentru neîndeplinirea obligațiilor pe care le are. În același timp, o consecință directă a neparticipării poate fi și un rezultat nesatisfăcător în urma unei evaluări a activității profesionale, fiind incidente dispozițiile legale cu privire la concedierea pentru necorespundere profesională.
În cazul salariaților care nu au obligația formării profesionale sau a perfecționării, angajatorul le poate propune, conform planului de formare profesională, participarea la astfel de cursuri. Acest aspect trebuie analizat atât din perspectiva costurilor aferente, dar și a perioadei în care salariații nu ar putea avea inițiativa încetării raporturilor de muncă.
Astfel, salariații nu ar putea fi obligați să participe la cursuri de formare profesională sau de perfecționare în situația în care li s-ar solicita încheierea unui act adițional care presupune acordul părților și dacă perioada de timp nu este agreată de ambele părți.
În această situație, nefiind o obligație a salariatului, refuzul salariatului de a participa nu poate fi considerat abatere disciplinară, dar poate avea consecințe negative în cazul unei evaluări.
Actul adițional prin care salariatul își asumă că va presta în interesul angajatorului o anumită perioadă de timp și că îl va despăgubi pe acesta în situația în care va avea inițiativa încetării raportului de muncă anterior perioadei stabilite de comun acord nu poate fi impus, având același regim juridic cu cel al contractului individual de muncă.
Pentru a stabili care este, în realitate, avantajul fiecărei părți în procesul de formare profesională sau de perfecționare se va ține cont de utilitatea cursurilor. În unele situații, cursurile pot fi utile numai angajatorului (schimbarea tehnologiei sau a utilajelor și adaptarea profesională a salariatului), iar într-o astfel de situație nu-i poate fi propusă salariatului o clauză privind formarea profesională. În cazul unui refuz al salariatului pot fi incidente dispozițiile cu privire la abaterile disciplinare, în special atunci când continuarea activității devine imposibilă fără adaptarea salariatului la noile cerințe ale postului.
În situația în care cursurile de formare sau perfecționare îi sunt utile salariatului și după încetarea raporturilor de muncă cu actualul angajator, o astfel de clauză este justificată, dar refuzul acestuia de a accepta o clauză privind formarea profesională nu poate fi cercetat ca abatere disciplinară ci, cel mult, poate fi avut în vedere în cadrul evaluării profesionale dacă se află printre criteriile stabilite la încheierea contractului de muncă, se regăsește în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern.
În ambele situații, atunci când îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a atribuțiilor prevăzute în fișa postului depind de perfecționarea sau de formarea profesională ulterioară a salariaților, în cadrul evaluării activității profesionale ori a gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite și asumate de comun acord pot fi avute în vedere și aspectele care țin de disponibilitatea sau interesul salariatului.
Acest articol face parte dintr-o campanie informativă avocatnet.ro pe tema evaluării profesionale la locul de muncă, în care ne-am propus, cu ajutorul specialiștilor, să abordăm aspecte teoretice și practice importante pentru firme și angajații acestora. Toate materialele din această serie pot fi citite aici.
adragut 
laura-jurist