Urmează investigații ale autorităților pentru fapte de concurență neloială. La ce să fie atente firmele

„Ne așteptăm să vedem investigații declanșate de autoritatea română de concurență în scopul identificării și sancționării de practici de concurență neloială. Acestea vor viza companii care nu au o poziție dominantă de piață, dar care dețin o poziție superioară de negociere în raport cu partenerii lor comerciali (așa-numita dominanță relativă). Pentru a se proteja în cazul unei investigații, este important ca aceste companii să își auto-evalueze poziția de negociere în raport cu partenerii comerciali și să se asigure că documentează temeinic argumentele economice ale negocierilor «dure» pe care le derulează în virtutea unei potențiale poziții superioare de negociere”, a declarat Georgiana Bădescu, partener Schoenherr și coordonatoarea practicii de dreptul UE și dreptul concurenței a firmei în România și Moldova, în cadrul unui webinar organizat de Schoenherr și RBB Economics, pe 10 decembrie 2020.

Cei de la Schonherr au mai făcut referire la două tipuri de practici comerciale neloiale, care implică un abuz din partea firmei cu poziție superioară de negociere:

• folosirea de prețuri excesive sau
• refuzul de a livra.

Cum pot fi sancționate firmele românești pentru fapte de concurență neloială

În funcție de tipul de practică ilegală comisă, o firmă poate fi sancționată în două feluri, potrivit Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale. În primul rând, există două tipuri de fapte care sunt sancționate, din prima, când sunt comise:

• denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale (când sunt răspândite informații despre competitor care nu sunt conforme cu realitatea și îi afectează acestuia interesele) sau
• deturnarea clientelei unei întreprinderi, prin folosirea unor secrete comerciale, cu privire la care firma afectată a luat măsuri rezonabile de protecție (legea se referă, în primul rând, la foști salariați, dar precizează, imediat după, că orice persoană poate să comită asemenea fapte).

În asemenea situații, firmele care acționează în unul din modurile de mai sus pot fi sancționate cu amendă de la 5.000 la 50.000 lei. 

Există, însă, și o a treia categorie de fapte, unde amenda nu se aplică imediat ce abaterea a fost comisă, ci doar dacă nu sunt respectate anumite cerințe ale Consiliului Concurenței. E vorba, de fapt, de o categorie reziduală, ce include „orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață”. Exemplele date de cei de la Schoenherr s-ar încadra în această din urmă categorie.

Când comit asemenea fapte, firmele nu sunt amendate direct. E și de înțeles de ce, pentru că discutăm de o categorie deschisă, iar o sancțiune aplicată direct, ținând cont de complexitatea - și, de multe ori, de impredictibilitatea relațiilor comerciale - ar putea crea probleme de previzibilitate, pentru firme. Ele nu ar ști, cu exactitate, în ce cazuri o faptă ar putea fi considerată un caz de concurență neloială. De aceea, pentru asemenea abateri, în primă fază, Autoritatea de concurență le va solicita firmelor respective să înceteze acele practici. Abia dacă firma vizată nu se conformează, ea va putea fi amendată. În cazul acesta, cu amendă între 1.000 și 10.000 lei.

În plus, pe lângă sancțiunea administrativă, o firmă care e implicată în practici neloiale ar putea fi chemată în judecată de concurenții afectați, pentru plata de despăgubiri. Chiar prezentasem, aici, un caz din România în care, cu ocazia Black Friday, unii concurenți ai unui retailer îl denigraseră pe cel din urmă, iar acesta urmărea să fie despăgubit.

Atenție! O precizare foarte importantă, făcută de cei de la Schoenherr, e că firmele care sunt vizate de regulile de mai sus nu trebuie să dețină o poziție dominantă pe piața în care sunt active - ci doar o poziție superioară de negociere, față de partenerii contractuali.

În cazul în care vorbim de firme cu poziții dominante (care se analizează din perspectiva pieței, raportată la toți ceilalți competitori activi pe acea piață), se aplică regulile (românești și, dacă e afectat comerțul în interiorul Uniunii Europene, regulile europene) privind interzicerea abuzului de poziție dominantă. În acest caz, amenzile cresc radical. Sancțiunea poate fi de până la 10% din cifra de afaceri totală (mondială, dacă e cazul), generată în anul financiar precedent celui în care este săvârșită fapta.

Bineînțeles, asemenea cazuri sunt rare, pentru că, prin definiție, puține întrperinderi ajung să aibă o poziție dominantă pe o piață. Însă e important de reținut că aceasta nu înseamnă, neapărat, o cotă de piață mai mare de 50%.

De fapt, Legea nr. 21/1996 (Legea concurenței) stabilește o prezumție de poziție dominantă când cota e de peste 40%, însă pot exista cazuri când există poziție dominantă și dacă vorbim de o cotă chiar mai mică.