Pentru a delimita mai bine cadrul acestei noi practici de concurență neloială, modificările aduse Legii nr. 11/1991 prin OUG nr. 84/2022 definesc „poziția superioară de negociere” drept acea situație în care o întreprindere se află, determinată de caracteristici ale pieței, în măsură să favorizeze apariția unor dezechilibre semnificative generate de factori precum structura specifică a lanțului de producție sau de distribuție, vulnerabilitatea față de factori externi, perisabilitatea sau sezonalitatea și de relația specifică dintre acestea și alte întreprinderi care desfășoară activitate pe piețe diferite.
Această relație este analizată în baza unor criterii cumulative, expres prevăzute de lege:
- existența unui raport dezechilibrat de forțe, ca urmare a unor elemente precum cota de piață sau notorietatea mărcii;
- importanța relației comerciale pentru activitatea celeilalte întreprinderi, ca urmare a unor elemente precum ponderea semnificativă a vânzărilor sau a achizițiilor sale în activitatea celeilalte întreprinderi, rolul critic al produselor sau serviciilor sale pentru derularea activității celeilalte întreprinderi sau existența unor investiții semnificative din partea acesteia din urmă, realizate în vederea onorării raporturilor comerciale stabilite; și
- absența unei soluții alternative echivalente pentru cealaltă întreprindere.
- refuzul nejustificat de a furniza sau de a cumpăra bunuri sau servicii;
- nerespectarea clauzelor contractuale privind plata, furnizarea sau achiziția;
- impunerea unor condiții nejustificat de oneroase sau discriminatorii față de obiectul contractului; sau
- modificarea ori încetarea nejustificată a relațiilor comerciale.
Ce este de făcut? Remediile puse la dispoziția companiilor prejudiciate
Companiile cărora le este sau le poate fi cauzat un prejudiciu semnificativ prin astfel de acțiuni ale partenerilor comerciali pot sesiza Consiliul Concurenței. De altfel, această instituție poate investiga practicile de concurenţă neloială și din oficiu, atunci când există un interes public constând într-o afectare a bunei funcţionări a pieţei.
În orice caz, fie că vorbim despre o constatare din oficiu sau de o sesizare din partea unui comerciant, Consiliul Concurenţei va evalua practica de concurenţă neloială prin prisma pericolului pe care aceasta îl presupune pentru interesul public, potrivit următoarelor criterii:
- gradul ridicat de pericol social;
- importanţa sau dimensiunea sectorului economic vizat, numărul de întreprinderi implicate în săvârşirea faptei, numărul de întreprinderi afectate; sau
- durata practicii de concurenţă neloială.
În vederea evaluării de către Consiliul Concurenței a practicilor de concurenţă neloială, autorul sesizării trebuie să furnizeze către Consiliul Concurenței indiciile şi, în măsura în care le sunt disponibile, (i) elementele de probă, în legătură cu posibila practică de concurenţă neloială, interesul legitim şi cu prejudiciul produs sau iminenţa producerii acestuia, precum şi (ii) toate informaţiile necesare analizei cazului, solicitate de către Consiliul Concurenţei.
În practică, cel puțin până în prezent, obținerea acestor indicii și elemente de probă -- și mai ales dovedirea prejudiciului produs sau pe cale să se producă -- s-au demonstrat de obicei anevoioase, mai ales pentru companiile mici și care nu sunt obișnuite să își apere interesele în fața unor parteneri de afaceri superiori ca anvergură.
Având în vedere însă plaja largă a acțiunilor sau inacțiunilor care pot reprezenta exploatări ale poziției superioare de negociere, este probabil ca pe viitor să vedem mai multe -- și mai curajoase -- sesizări ale Consiliului Concurenței cu privire la pretinse fapte de concurență neloială.
În egală măsură, este, de asemenea, posibil să apară și abuzuri ale unor companii care, aflate într-o aparentă poziție inferioară de negociere, să încerce, prin sesizări adresate Consiliul Concurenței, să forțeze obținerea de la partenerul contractual a unor avantaje care altfel nu le-ar fi accesibile în cadrul negocierilor.
În cazul în care Consiliul Concurenței apreciază că o posibilă practică de concurenţă neloială afectează interesul legitim public, dispune efectuarea unei cercetări aprofundate cu privire la aceasta, în urma efectuării căreia poate constata prin decizie săvârşirea practicii de concurenţă neloială, poate dispune interzicerea acesteia şi poate aplica amenzi.
Amenzile aplicate pot fi cuprinse între 5.500 lei și 11.000 lei, dacă fapta a fost săvârșită de o persoană fizică, respectiv între 50.000 lei și 500.000 lei, dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică.
În cele din urmă, subliniem faptul că, inclusiv în lipsa parcurgerii oricăror proceduri în fața Consiliului Concurenței, orice persoană care are un interes legitim privat se poate adresa direct instanțelor de judecată competente pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială, precum și pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale suferite ca urmare a acestora.
Depinzând de situația de fapt, ne așteptăm să vedem cazuri în care companiile să opteze mai degrabă pentru o procedură în fața instanței, în defavoarea unei eventuale sesizări a Consiliului Concurenței, mai ales având în vedere că, întotdeauna, pentru repararea prejudiciului, persoana prejudiciată va trebui să se adreseze în cele din urmă și instanței de judecată.
Contextul adaptării normativelor actuale
În perioade marcate de evenimente precum criza sanitară recentă și dezechilibrele sectoriale semnificative, dinamica pieței este caracterizată de explozii de cerere în anumite segmente ale pieței.
În timp ce astfel de împrejurări sunt percepute, în general, ca fiind situații de criză, ele pot reprezenta și reale oportunități pentru anumite companii, în special cele active în domenii esențiale pentru bunul mers al economiei și al societății. Astfel, s-a conturat necesitatea reglementării modului sau, mai bine spus, a măsurii în care acestea aleg să profite de un anumit context pentru a nu permite accentuarea dezechilibrelor deja existente.
În aceste circumstanțe, cu numeroase nuanțe de ordin socio-economic, în data de 20 iunie 2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2022 privind combaterea acțiunilor speculative și pentru modificarea si completarea unor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Prin acest act normativ, autoritățile naționale și-au propus reglementarea unor aspecte în scopul protejării directe sau indirecte a consumatorilor și a pieței interne în perioadele de stare de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și stare de război, stare de asediu și stare de urgență, stare de alertă sau alte situații de criză stabilite explicit prin acte normative emise de Parlamentul sau Guvernul României.
În concret, OUG nr. 84/2022 constituie, pentru autorități, un mecanism de intervenție în timp real în împrejurările de „risc speculativ”, respectiv situațiile apărute exclusiv pe fondul unor stări de criză stabilite prin acte normative, care pot afecta consumatorii și piața internă prin majorări nejustificate de prețuri ori dezechilibre majore între cerere și ofertă pe piață. Natura speculativă a unor astfel de împrejurări este constatată în urma evaluărilor realizate de Autoritatea Națională de Administrare Fiscală sau de către alte autorități sau instituții publice.
Observații finale cu privire la utilitatea OUG 84/2022
OUG nr. 84/2022 reprezintă, în esență, un mecanism suplimentar de protecție, conceput în avantajul consumatorilor și al întreprinderilor vulnerabile în anumite împrejurări.
Ansamblul condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru un efect concret al acestui nou act normativ nu ar trebui nicidecum să fie perceput ca o piedică în calea scopului final al ordonanței, ci ca o garanție a libertății deciziilor oportune (și echilibrate) de business.
Notă: Din rațiuni ce țin de evitarea unor paralelisme legislative, exploatarea poziției superioare de negociere exceptează, pe de o parte, întreprinderile care ar putea fi susceptibile de abuz de poziție dominantă și, pe de altă parte, practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar - reglementate de Legea nr. 321/2009 și Legea nr. 81/2022.
Comentarii articol (0)