Black Friday: De ce mesajele denigratoare la adresa concurenților ar putea duce la litigii și, eventual, la obligația de a plăti despăgubiri

În esență, anumiți concurenți ai companiei vizate de mesaje publicaseră pe internet (mai ales pe rețele de socializare) mesaje presupus denigratoare la adresa magazinului online, prin care operatorul era acuzat în diverse feluri. Era vorba de „afirmații precum <<infractorii ăștia>>, <<societate sudafricană avidă de bani>>, asociere cu sintagme precum <<interlop>> sau <<cămătar>>, inducerea ideii că reclamanta ar săvârși infracțiuni de corupție și dare de mită, cumpărare de influență etc.”, reiese dintr-o cerere de ordonanță președințială, pe care a soluționat-o Tribunalul București în 2019, cu ocazia unor afirmații făcute și în contextul Black Friday.

Important: procedura ordonanței președințiale este relevantă atunci când se urmărește dispunerea unor măsuri provizorii, pentru a se evita anumite pagube iminente suferite de persoana care solicită acordarea acelor măsuri. Am scris mai multe despre această procedură aici. Ce mai trebuie reținut, în acest context, e că măsurile nu vizează fondul problemei. Cu alte cuvinte, instanța nu intră într-o analiză detaliată a probemei, ci acționează pentru a preveni un risc. De aceea, există șanse ca, în ciuda dispunerii de măsuri provizorii printr-o ordonanță președințială, instanța să decidă împotriva părții în favoarea căreia au fost dispuse acele măsuri.

După ce a verificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială (aparența dreptului, existența unor cazuri grabnice, caracterul provizoriu al măsurilor și neprejudecarea fondului.), instanța a admis cererea și a dispus măsuri provizorii în favoarea operatorului vizat de mesajele exemplificate mai sus. Practic, li s-a interzis operatorilor economici care publicaseră mesajele presupuse ca fiind denigratoare la adresa retailer-ului să continue acele practici și li s-a impus să șteargă mesajele respective. 

Instanța a făcut referire și la libertatea de exprimare a concurenților și cum poate fi aceasta limitată: „[p]otrivit jurisprudenței Curții (Europene a Drepturilor Omului - n. red.) în materie, relevată  cu titlu de principiu în cauza Handyside contra Regatului Unit, <<libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului său și ale împlinirii individuale a membrilor săi>> și acoperă <<nu numai informațiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci și pe acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței si spiritului deschis, în absența cărora nu există societate democratică>>.

Libertatea de exprimare poate fi supusa unor ingerințe, in condițiile alineatului 2 al articolului 10 (din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, obligatorie și în România - n. red.), care trebuie însă să îndeplinească mai multe cerințe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim (dintre cele enumerate limitativ in alineatul menționat), măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, cu o privire specială asupra proporționalității ingerinței cu scopul legitim urmărit. Astfel, libertatea de opinie și exprimată este restrânsă de dreptul reclamantei la imagine, clientelă, etc., drept care este prevăzut de lege, ingerința îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 alin. 2 CEDO, la o evaluare sumară (specifică procedurii de față).”.

În apel, măsura a fost menținută de Curtea de Apel București, care a considerat că analiza Tribunalului București a fost justificată. Astfel, a fost justificată și luarea de măsuri provizorii, prin ordonanță președințială.

Un alt aspect interesant al raționamentului Curții de Apel București vizează continuarea analizei ce ține de libertatea de exprimare a concurenților. Curtea a reținut că, în ceea ce privește „libertatea de exprimare, trebuie observat că întreaga jurisprudență CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului - n. red.) subsumează această liberate expresiei de bună-credință a opiniei, fără a recurge la o exprimare jignitoare, vexatorie și fără afectarea intenționată a altor drepturi civile garantate de convenție – în acest sens fiind de asemenea corectă observația instanței de fond că aparența de drept funcționează în continuare în favoarea reclamantei, din moment ce prin mesajele analizate era afectată protecția reputației și a drepturilor altora. Mai mult, în speță, criteriile ce țin de exprimarea liberă a unei opinii cu bună credință trebuie analizate cu mai multă atenție/cu mai mult scepticism, din moment ce autorul <<opiniei>> nu era un terț neutru, ci chiar principalul deținător al unui agent economic concurent (sub acest aspect - caracterul de concurent -  cota de piață este un factor vădit irelevant, din moment ce orice pierdere de cotă de piață, chiar și din partea unui actor dominant, poate profita oricărui altui concurent pe aceeași piață relevantă).”.

La baza întregului litigiu a stat presupusa încălcare a obligațiilor pe care le au concurenții unii față de alții, în ceea ce privește practicile comerciale ale acestora. În concret, operatorul vizat de mesajele așa-zis denigratoare a făcut referire la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale. Sunt relevante, în mod special, prevederile care interzic „denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informații care nu corespund realității despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele”.

Cum spuneam și mai sus, dispunerea de măsuri provizorii nu înseamnă și soluționarea fondului. Astfel, cei care ajung să fie obligați să înceteze asemenea practici, ar putea - dar nu în mod obligatoriu - să ajungă și să fie ținuți să despăgubească un concurent vizat de mesaje considerate ca fiind denigratoare.