UPDATE: Facilitățile fiscale pentru educația timpurie nu se aplică nici în 2023

__________

ACTUALIZARE (19.12.2023): Facilitățile fiscale pentru educație timpurie se vor aplica din 2024, însă într-o formă nouă, mai puțin generoasă decât cea inițială.
__________

La art. XXXVI din OUG 168/2022 se menționează că art. 25 alin. (4) lit. i¹) și i²), art. 76 alin. (4) lit. x) și art. 142 lit. z) din Codul fiscal rămân suspendate și în 2023. Asta după au fost suspendate inițial prin OUG 19/2021 (până la 31 decembrie 2021) și prin OUG 130/2021 (până la 31 decembrie 2022).

Ca în cazul primelor amânări, inclusiv în 2023, cheltuielile pentru funcționarea creșelor și grădinițelor aflate în administrarea contribuabililor sunt considerate cheltuieli cu deductibilitate limitată de 5% la impozitul pe profit (aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului).

Facilitățile fiscale pentru educația timpurie au fost introduse prin două acte diferite - Legea 239/2020 și Legea 296/2020.

Primul articol indicat (25) face referire la posibilitatea de a scădea din impozitul pe profit cheltuielile cu educația timpurie, în cuantum de maximum 1.500 de lei pe lună pentru fiecare copil. Dacă se depășește impozitul datorat, diferența se scade din impozitul pe salarii, din TVA sau din accize. 

Al doilea articol (76) și al treilea articol (142), care sunt indicate mai sus, fac referire la faptul că sumele plătite de angajator pentru educația timpurie a copiilor angajaților sunt neimpozabile și neincluse în baza de calcul a contribuțiilor sociale pentru pensii și sănătate. 

Cum au apărut facilitățile suspendate

În noiembrie 2020, prin Legea 239/2020, în Codul fiscal a intrat prevederea conform căreia plătitorii de impozit pe profit pot să scadă din acesta cheltuielile cu educația timpurie în limita a 1.500 de lei pe lună pentru fiecare copil al salariatului. Prin aceeași lege, sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor au fost introduse în categoria veniturilor neimpozabile. O lună mai târziu, prin Legea 296/2020, Codul fiscal a fost completat și s-a stabilit ca sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor să fie excluse din baza de calcul a contribuțiilor sociale la pensii și sănătate.

Problemele de aplicare ale acestor modificări legislative sunt multiple, după cum reiese și din expunerea de motive ce a însoțit OUG 168/2022 în forma sa de proiect. Ministerul Finanțelor susține că reglementarea actuală nu corespunde cu normele comunitare în domeniul TVA şi accizelor şi nici cu cele naţionale din domeniul impozitului pe venitul din salarii. În plus, aceste prevederi din Codul fiscal nu asigură reguli fiscale suficiente și neechivoce de aplicare a stimulentului fiscal reglementat pentru educația timpurie, necesitând revizuirea reglementărilor inițiale.

Autoritățile au arătat, cu ocazia amânărilor inițiale, că au primit numeroase cereri de clarificare privind aplicarea acestor măsuri și că legea ar trebui completată cu aspecte ce țin de:

• categoriile de unităţi care oferă servicii de educaţie timpurie, conform legislaţiei în vigoare, eligibile pentru acordarea stimulentului fiscal, în condițiile existenței unei multitudini de categorii de furnizori de educație timpurie (de exemplu, unități alternative de învățământ - Montessori, Waldorf, „after-school”-uri, cluburi ale copiilor etc.), cu forme diferite de organizare juridică (de exemplu, asociații, fundații, societăți);
• categorii de cheltuieli cu educația timpurie, eligibile pentru acordarea stimulentului fiscal, în condițiile în care, în practică, există o multitudine de categorii de servicii furnizate pentru educație timpurie (de supraveghere, educative sau opționale);
• clarificarea cazurilor/situațiilor practice ale unor categorii de salariați (de exemplu: salariați care primesc tichete de creșă conform Legii 165/2018, a celor ce au mai mulți angajatori, cazul soț și soție cu același angajator, alte situații practice care pot conduce concomitent la reducerea bazei impozabile sau a impozitului pe profit datorat, după caz); 
• stabilirea categoriilor de persoane fizice pentru care sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor nu reprezintă avantaje neimpozabile (de exemplu: persoanele fizice care realizează venituri asimilate salariilor - remunerație în baza contractului de management, mandat, administrare);
• situații în care se exclude acordarea acestor sume (de exemplu: contract de muncă suspendat pentru concediu creștere copil, concediu medical);
• fracționarea plafonului de 1.500 lei/copil între angajatorii părinților şi/sau între angajatorii aceluiași părinte;
• modalitatea de suportare/decontare de către angajator a cheltuielilor cu educația timpurie, precum și documentele justificative corespunzătoare;
• modalitatea de calcul pentru plafonul creditului fiscal, în corelație cu perioada de calcul/declarare a impozitului pe profit (trimestrial/anual); cazul angajatorilor care înregistrează pierdere etc.
• ordinea scăderii din impozitul pe profit datorat a creditului pentru educația timpurie, în raport cu celelalte credite fiscale reglementate de Codul fiscal.